Să dorești, să ai și să pierzi...

   Vorbeam zilele trecute cu două colege despre mașini. Am început această tema pentru că eram la plimbare și trebuia să mai atingem vreo temă neatinsă până atunci :D. Mergând pe jos prin Chișinău pur și simplu e imposibil să nu ajungi la acest subiect.

   Erau parcate niște mașini de lux și o colegă a început să ne zică că, dacă ar fi fost BMW-ul parcat al ei, l-ar fi spălat zilnic și niciodată nu avea să fie așa murdar cum era cel pe care-l văzusem, ar sufla praful la fiecare km parcurs ș.m.d. I-am zis că cândva și proprietarii acelor mașini ziceau la fel, cândva...într-un trecut îndepărtat când mașina aceasta putea să  fie al lor doar în vise. 

Și, așa se întâmplă mereu și cu orice. Atunci când nu ai- începi să visezi, să promiți și să dorești să fii proprietarul ideal al mașinii, fie ideal pentru persoana care te va iubi și îți va fi alături, cel mai devotat prieten dacă nu te vor trăda... Și când uiți de ce-ai promis, când pierzi și nu mai ai- înțelegi că nu te-ai purtat frumos sau de câte promisiuni nu te-ai ținut. 

   Or, asta-i legea vieții? Să dorești, să ai și să pierzi pentru ca din nou să dorești?  

Stefany

Gânduri de seară...

   Cum și pentru ce să te duci acolo, unde pe tine nu te așteaptă? Să te duci atunci când omul nu îți simte lipsa, cui îi este indiferent de tine, de unde ești, de ce ești acolo și de ce faci. :)

Uneori am impresia că dragostea faci din oamenii normali niște ,,ni-normali", or altă explicație eu nu găsesc cazului când cineva lasă ca să fie călcat în picioare și de parcă nu ar fi destul asta, el însăși se mai calcă. 

   Atunci când iubești și asta e reciproc- te simți cel mai frumos, cel mai deosebit și cea mai unică persoană de pe tot pământul, doar pentru că el/ea a ales să te iubească...iar atunci, când dragostea nu-i reciprocă încerci toate metodele posibile pentru a atrage atenție ( mândria, ignorarea, înjositul ș.a.).Se ajunge chiar până la disperare și îți e indiferent de tot ce zic ceilalți, de tot ce-ți zice persoana care nu vrea nimic de la tine și cu tine. Și mă tot întreb dacă se merită să tot bați în ușa care nu se va mai deschide pentru tine? Daa :) poți tu să o forțezi și să o deschizi, dar nimic nu se va schimba. Dezamăgirea (de partea aceasta a ușii, unde atât de mult doreai să te afli) va fi mare și se merită să uiți că ești cineva și că ai demnitate??? Eu cred că nu :)

P.S. Aveți grijă de dragostea voastră! :)

Stefany

Buna dispoziţie

   Vine timpul cind nu mai doresti sa faci ceva. Totul este monoton. Pentru ca nu iubesc caldura ce e acum, pentru ca nu imi place praful ce e afara, in aceasta vacanta am reusit sa citesc 3 carti, care daca va intereseaza vi le pot zice. Dupa tot ce a fost in aceasta vacanta am inteles ca e foarte important sa fii tu insuti si sa faci ce vreai. Chiar si la Coelho in fiecare din carti este ideea de a lupta si de a depune efort pentru a fi unde vreai sau ce vreai. Cind iti doresti ceva cu adevarat toata lumea va fi linga tine, atit timp cit te inconjoara lumea potrivita. E foarte greu de la inceput, multi vor fi impotriva ta si iti vor pune bete-n roata, dar nu uitati ca betele se scot si drumul va continua. Cind ai mai multe de trecut pentru a iti indeplini un scop sigur ai de invatat ceva din asta si orice suferinta sau orice greu merita sa fie trait. Deci, daca Dumnezeu ne-a dat posibilitatea sa visam ne-a dat si posibilitatea ca sa facem asta in realitate. 

Va pup,

Stefany

De-ale mele

   Buna seara,
   Pentru inceput am sa sciu un mic dialog de prin iunie:
-Si ce vreai sa devii?
-Psiholog.
-Tu nu esti buna de psiholog...
-De ce?
-Pentru ca raspunzi doar cu da/nu.
-Eu sunt obosita (eram a doua zi la o baza de odihna si era deja dupa ora 12 ceea ce inseamna ca incepuse a  zi in care am dormit numai 2 ore)...
-Si ce? daca seful iti da ceva sa faci tu ii zici sunt obosita?
-Nuuu... lucrul e o obligatie si responsabilitate. :)
-Toata viata noastra este o obligatie.
-Poate...
-Eu am fost 2 luni la niste cursuri de psihologie si zic ca tu nu esti bun in asta.
   Vorbisem cu o persoana pe care o vazusem si care ma vazuse, dar pe care nu as fi putut numi de cunoscut. Eram chiar foarte obosita, scoteam cu greu cite un cuvint si era da/nu cum si a observat acea persoana. Sa se  intimplat asta in alta zi poate chiar vorbeam muuult si intelegeam si ascultam si alte argumente : de ce n-as fi eu un psiholog? Din partea mea nu a fost bine ca imediat am inceput sa ma apar daca se poate asa de zis si am dat totul pe ,,oboseala" :D din partea celeilalte persoane nu a fost corect sa isi faca parerile atit de repede. 
   Pentru ca  e perioada admiterii acum si scriu asta. Daca acea persoana vede asta poate sa ma corecteze sau parerea sa si-o zica si mi-ar face placere sa continuam acest subiect :d.
   Cum sa iti alegi facultatea potrivita????
1. Dupa ceea ce doresti sa faci si ce iti place.
2. Lucrul trebuie sa fie un hobby bine platit.
   Stau acum si ma gindesc, cum poate si in genere poate un om necunoscut sa influenteze parerile noastre de a face ceva sau de a fi cineva?? E posibil dupa 15 minute de la facerea cunostintei sa zica esti bun sau rau in ceva? Ce ar fi daca ziceam ca doresc sa plec la economie sau la medicina? Oare un om chiar poate sa isi faca asa de repede concluzie? Vorbind 15 minute m-ar fi crezut un medic bun? Sau trebuia sa numesc toate oasele ? 
   Nu zic nimic, poate el si are dreptate si psiholog din mine ca din el medic . Ei si ce daca nu o sa se primeasca? Dar o sa se primeasca, pentru ca eu doresc sa se primeasca :P. Pina nu incerci ceva nu stii ce va fi.
   Am depus documentele chiar la ,,Psihologie" pentru ca acolo doresc sa intru, pentru ca nu am atras atentia la: nu o sa fii bun sau nu e tocmai profesia potrivita  in Republica Moldova. E potrivita,  e cea mai potrivita pentru mine la acest moment.
P.S. Mereu urmariti-va visul si traiti din plin. Asta si inseamna sa traiesti: sa faci ce vreai si sa nu fii influentat de parerea altora. Doar cel ce crede in sine ajunge undeva si daca crede el va face sa creada si pe restul.

13.07.2012

   Acum jumate de an aveam un bun obicei sa scriu pe blog cite un post cu titlul fiecarei luni si respectiv parerile si tot ce a fost pe parcursul acesteia. Nu mai fac acest lucru de prin aprilie si chiar pe parcursul la aprilie - iulie am scris foarte putin. Motivul l-am zis deja de citeva ori: o noua treapta in viata.
   Finisarea liceului, ultimul sunet, Bac-ul, cautarea Universitatii si a Facultatii potrivite, documente, certificare si multe alte bataii de cap. In tot acest timp de parca nici nu am trait dar am recut si eu prin viata. De parca m-am pornit de pe la inceputul la aprilie si nici nu am reusit sa fac un pas ca deja e mijlocul lui iulie. Unica ce as mai putea face acum e sa ma maturizez si sa imi planific ziua incepind cu igiena de dimineata si terminind cu ceaiul ce il iau inainte de somn.
   Trebuie de atras mai multa atentie oamenilor dragi, sa oferim mai multe zimbete, mai multa iubire. Sa traim cit suntem tineri si cit suntem.
   Doresc sa revin la vechiul obicei de a scrie lunar, de a scrie mai des. E 13 iulie si sunt atitea lucruri ce mai trebuiesc facute.
  P.S. Multumesc tuturor ce ma urmaresc si acum, dupa ce am luat o pauza si ma bucur ca cititi ce scriu aici.

                With love,

Stefany

Copiii si parintii lor...

Buna!:)

Astazi, privind un filmulet m-am inceput a gindi ce rol  cu adevarat il au, ce rol joaca parintii in formarea noastra? Si daca la ei rolul acesta vre-o data se incheie?

Parintii ... rostind cuvintul dat iti vine in cap : muuuulta dragoste, caldura sufleteasca, viata, bine si oamenii carora le vom fi datori toata viata ce nu am face si ce nu le-am da noi in schimb. 

 Nu pot zice nimic despre familiile altora, despre a prietenilor sa dau exemple sau sa scriu mult despre ai mei. Relatiile melea cu ei nu le comentez cu nimeni, categoric. E un lucru mai personal , care pina ce doresc sa nu fie scris aici. Ii iubesc, ma iubesc, ofera tot ce au mai buni si cu asta incheem totul despre ei. 

Privind copii sau familiie bogate deseori te gindesti ca ai dori sa fii in locul acelor pici, sa ai de toate, sa nu mai ai dorinte care nu pot deveni realitate sau sa ai prietenii pe care ei ii au. E cea mai mare prostie pe care putem sa ne o dorim, parintii nostri sunt ai nostri si se zice ,, COPIII NU ALEG PARINTII", sunt sigura ca uneori nici ,,PARINTII NU ALEG COPIII". Avem foarte multe dorinte, multe planuri, multe cerem si putine le dam in schimb, chiar prea putine. Ai zis tu multumesc pentru ultimii pantofi, pentru telefonu ce il ai ? Nu ai zis, pentru ca acum deja vreai alti pantofi, au iesit alte telefoane. 

Privind actorii, cintaretii si restul oamenilor cunoscute ne gindim : de ce anume el? de ce nu sunt eu in locul ei? sau al lui?

Dar de ce nu zicem cind cineva ramine paralizat pe o viata: de ce nu zicem asa? Pentru ca suntem hapsini si am zis asta de foarte multe ori. Cind suntem bine nu observam asta, cind cadem in prapastii ne plingem ca nu ne iubeste Dumnezeu. EL ne iubeste... Nu conteaza rasa noastra, nationalitatea sau cine suntem si citi bani avem, in fata LUI toti suntem egali. De aceea, cred ca cel mai bun ce poate face parintii nostri e sa ne ofere dragoste, atentie si sa aiba timp pentru noi, pentru a face ce fac si altii, pentru ca sa nu se simtim discriminati sau mai putin iubiti. Ei oferindu-ne noua o copilarie de neuitat, noi in schimb le vom oferi momente fericite toata viata. As vrea sa zic ca si eu, nu sunt mai buna ca oricare din voi- cei ce cititi aceste rinduri... si eu foarte rar le zic multumesc sau ca ii iubesc, eu cred ca si voi- ei stiu asta. Ei stiu, dar noi trebuie sa le aratam . Orice nu am face eu cred ca nu vom reusi cu adevarat sa le aratam propria lor valoare si sa le aratam dragostea de care ei au nevoie din partea noastra. 

Iubiti-va parintii, copiii si cele mai bune ce le puteti da nu e banii pe care ii faceti cu greu dar dragoste si sustinere. 

      Stefany...

Shopping-ul

   Salut,

Deoarece e weekend si e o zi posomorita, putina placere ai sa faci mari lucruri in asa zi, te trage numai la somn si lenevie.

    Locuim in tarisoara unde o mare importanta are ce pui pe tine. Fie un top simplu sau o rochie superba, cum nu ai da vei fi de cineva criticat si judecat. Locuind intr-un oras din Moldova, e si normal ca nu am mare oferte sau muuuulte locuri  unde de a alege pentru a face shopping. Eu de mica plecam cu parintii pe la Chisinau, acum avind posibilitatea de a vizita alte tari si de acolo am multe din lucruri. Pentru ca nu dorim sa dam cu capul in bara, stam in fata oglinzii ore in sir pentru ca apoi sa ne enervam si sa alegem ce am imbracat si ieri sau ceva gri si posomorit. Cred ca la nimeni nu i-ar placea, sau mai bine sa vorbesc la prezent pentru ca cu siguranta sunt asa cazuri, nimeni nu iubeste cind se intilneste cu o persoana ce poarta aceleasi haine ca ale lui. Daca  atit de mutl va deranjeaza asta, cred ca unica alegere ar fi sa cumparati toti jeanshii de prin magazine ca nimeni sa nu mai aiba ca ai tai. :D:D:D

Nu ma deranjeaza de loc , cind vad pe cineva cu haine, bijuterii ca ale melea, nu e motiv de suparare, ca nu ti-a furat-o pe a ta de acasa, dar  a dat bani la fel ca tine si poate aveti ceva in comun, ceea ce tine de gust. 

   Aveam o prietena, ce acum 2-3 ani cind a vazut la scoala o fata cu cizme ca ale ei ia zis ,,sa le descalte" ca ea prima si-a cumparat. :D:D Cu ce treaba sa le descalte? :d Sau alt caz cind una ia zis la alta :,, tu pe mine ma copii". Este cea mai mare nebunie, cind incerci sa acuzi pe cineva ca are ceva ca la tine sau ca mai ai prietene ,, adevarate" si iti sar in ajutor si zic ca sta mai bine pe tine decit pe ea. 

  Astept cu nerabdare ziua, cind oamenii nu vor fi criticati si vor fi apreciati nu pentru ceea ce imbraca sau citi bani da pe asta. Astept, astept..... vreau sa vad o lume imbracata cu gust, comod si ce nu depinde atit de mult de parerea cuiva.

                                                                    Stefany ))))

De-ale mele...

Uneori ma gindesc ca viata este prea dura cu noi, cu unii din noi. Suntem din neamul ce nu a fost multumit niciodata de ce are si isi dorea mai mult. E bine cind avem scopuri in viata, pe care cu orice pret trebuie sa le atingem, dar ce e caracteristic anume acestui popor - al nostru e sa tace si sa aplece capul cind cineva ne inchide gura.
           Se zice ca Moldova e una din cele mai saraci tari, asa si este - poate. Zic cuvintul poate deoarece avem cele mai mici salarii si cele mai mari preturi. Avind preturile ridicate la: alimente, haine, tehnica chiar si materiale de constructie aceasta nu opreste lumea sa isi cumpere ceva, sa manince sau sa construiasca. Inseamna, ca totusi lumea are bani de face sarbatori in care baga mii de lei, de cumpara obiectele ce la noi sunt mai scumpe de 3 ori. Gindindu-ma la acestea si la faptul citi bani uneori cheltuim pe niste prostii, lucruri de care nu avem nevoie, cred ca problema noastra consta in aceea ca noi nu stim sa pretuim banii. Nu voi merge prea departe si voi vorbi chiar despre mine. Venind primavara e si normal ca avem nevoie de ceva nou in garderoba noastra: cele veche s-au uzat, nu mai sunt la moda sau marimea nu e corespunzatoare. Primind o suma de bani in miina am inceput sa caut lucrurile de care am nevoie. Fiind nemultumita de ce am gasit, am dat de o geanta ce mi-a placut nespus de mult. Chiar in postul NEWS http://stefany-life.blogspot.com/2012/05/ro-salutare-tuturorpentru-ca-e.html   , postat acum citeva zile scrieam ca cit oe ce nu sunt ce-a mai fericita din lume, deoarece am o noua geanta. Cu mult entuziasm si dragoste vorbeam despre asta, dar se putea sa ma reintorc acasa cu banii in buzunar si sa ii pastrez pentru lucrurile dorite -  orcum aveam eu sa le gasesc. Nu am facut asa..
    Ma gindesc ca eu si lumea ca mine (cu siguranta suntem multi din acesia) suntem niste egoisti si hapsini. Uneori poate si nebuni pentru ca nu ne putem stapini cind vedem in fata noastra e bijuterie, haina (fetele sigur o sa ma inteleaga). Suntem niste hapsini pentru ca ne gindim doar la noi. Suntem oameni ce primesc o mare fericire de la lucrurile materiale, asa este : un nou telefon dupa ce celalalt s-a defectat, excursie in o tara, o pereche de cercei, pantofi si multe altele - iata ca acestea sunt motivele noastre de a fi fericiti. Eu mereu am zis , precum si altii : ,,fericirea nu consta in bani", dar sa fim realisti : cind nu ai cu ce imbraca familia sau ce le pune pe masa nu iti mai arde sa te zimbesti si sa fii in culmea fericirii pentru ca afara a iesit Soarele. Fericirea nu consta numai in bani, dar pe bani sau pe ceea ce se poate de facut cu ei se bazeaza drumul nostru spre fericire. Ma gindesc la acestea nu cind am ceva, nu inainte de a procura ceva, nu cind sunt fericita si nici nu cind sunt suparata pe cineva. M-am gindit acum, cind am vazut de ce necazuri uneori oamenii au parte. Desigur, si la mine ca la ceilalti sunt careva probleme, dar noi nu incercam sa ne gindim la toate acestea cind am cazut jos (atunci nu avem timp sa ne gindim ce nu am facut bine, in asa situatie suntem nemultumiti de ce anume noua ni s-a intimplat asta?) si nici cind suntem fericii nu ne gindim la aceasta (deoarece fericirea ne face sa uitam de toate).
   Dupa toate acestea, cred ca nimic nu e asa de dur ca realitatea. Aceasta e singurul nostru motiv ca sa facem ceva, sa muncim, sa speram, sa iubim si sa multumim pentru ce avem. Cind vezi ce se intimpla cu oamenii ce te inconjoara, atunci incepii sa pretuiesti orice banut ce inainte il aruncai prin casa sau chiar la cos.
                                Stiu ca multe nu voi putea schimba cu aceasta postare, dar vreau ca sa incepem sa cheltuim banii pe lucrurile strict necesare si sa multumim lui Dumnezeu penru tot ce avem.

                 Stefany,

De-ale mele...

Salutare tuturor!

Pentru inceput as vrea sa imi cer iertare ca mult timp am lipsit de pe blog.

Am multe alte lucruri de facut: scoala, testari, examene, pretestari, lucrari, familie si prietenii dragi- nu am avut timp pentru a scrie rinduri frumoase doar pentru a acumula vizualizari.

Postarea de astazi va fi dedicata in special unor oameni si la general oamenilor pentru a citi si a isi pune careva inrebari.

Deci, suntem oameni... Fiecare din noi gresim si fiecare din noi trebuie sa ii oferim omului o a doua sansa. Depinde de acel om ce va face cu acea sansa o va folosi sau va face aceleasi greseli. Dar suntem toti muritori de rind, pacatosi si Dumnezeu ne da voie sa alegem ce sa facem. Daca din prima data facem alegerea gresita el ne indreapta spre calea cea dreapta apoi.

Suntem oameni ce ne iubim pe sine, ce ne respectam si oameni ce nu ne dorim sa fim vorbiti pe la spate sau tradat, dar fara aceasta e imposibila viata.

M-a tradat...(cuvintul nu e cel mai bine ales, dar nu gasesc un sinonim potrivit) prietenii dragi m-au tradat. Acum, privind in urma spre timpul ce a fost cred ca nu a fost o tradare. Asa doar s-a incheiat o anumita perioada a vietii. Suntem prea tineri ca sa vorbim despre niste tradari grandioase, in urma caror nu am dori sa ne trezim dimineata, sa mincam, sa deschidem ochii, sa facem cunostinte noi si sa mai traim.  Poate pe unele din acestea si le-am simtit, dar a fost un nimic pe linga tradarile si scirba de care unii au parte.

Suntem nemultumiti pentru ca nu avem parinti milioneri, pentru ca nu traim in castele si pentru ca ce-a  mai buna prietena nu en vri-un star. De asa viata au parte doar unii oameni si din acest motiv nu mai trebuie sa blestemam pe oamenii ce isi permit acest lucru sau pe rudele ce muncesc din greu pentru a mai plati unele facturi acumulate. Suntem foarte rautaciosi si vrem multe fara a face ceva in schimb. Pentru a avea ceea ce ne dorim, trebuie sa muncim zi de zi. Noi nu vrem sa muncim, noi vrem sa avem si casa si masina si masa la 20 de ani. Nu credem oamenii, cind doresc cu adevarat sa prieteneasca cu noi. Cautam in aceasta o farsa, credem ca e un joc, dar nu mereu este aceasta farsa. Ne este foarte greu sa avem incredere in cineva si sa ne deschidem ne e greu. Dar o facem oricum.... Pentru ca pina la prietenie mai e mult, pentru ca foarte rar credem in prieteni adevarati, pentru ca suntem niste nemultumiti de oricine si de orice ni se intimpla. 

Cred ca ar fi bine sa pretuim oamenii pe care ii avem alaturi. Sa ii multumim ca ne sunt aproape si sa incercam sa nu dezamagim pe cineva. 

With Love Stephany,

Pupici.

De luni...

                                     E duminica. O zi frumoasa de odihna. E primavara. E cald. 

Urmeaza o noua saptamina. O saptamina ce o sa fie ca celelalte saptamini sau o saptamina, in care ai dori multe sa schimbi. Mereu aud de la oameni : de luni incep o viata noua, de luni merg la sala, de luni nu mai maninc pe la 18:00, de luni incep a citi literatura artistica, de luni nu mai vorbesc urit. Voi de cite ori va-ti zis ca ,,de luni" totul va fi altfel? Ca de luni in fiecare seara o sa sterg machiajul sau ca de luni incepeti a invata o noua limba, de luni promiteti sa fiti altul? ca de luni o sa mincati sanatos si in timp ce va ginditi la aceasta rugumati un hot-dog? De luni nu mai beau Cola, Fanta si multe alte prostii ce dauneaza sanatatii? Ca de luni o sa mergeti la medic regulat nu doar cind va simtiti rau, de cite ori asta va-ti zis? Ca o sa lasati fumatul? Ca o sa incepeti sa stati la regim de luni? Ca o sa spuneti de luni rudelor mai des cit de mult ii iubiti si chiar faceti aceasta?

                          Recunosc- sunt si eu omul ce e gata sa se frezeze Bob in 5 minute si apoi nu se hotaraste la aceasta. De luni nu mai folosesc placa. De luni nu ies din casa, pina nu folosesc tot ce e necesar pentru a avea grija de fata mea problematica. De luni ma imbrac altfel. De luni incep sa fiu alta.

Sunt doar lucruri pe care noi ni le zicem, pe care si eu doar le zic. Daca noi dorim aceste lucruri trebuie sa facem totul pentru ca sa devina aceasta realitate. Am observat ca imi promit unele lucruri, le amin sau ma fac ca nu mai am nevoie de asta. Dar gindurile date tot mai des imi bombardeaza capul. Inseamna ca trebuie sa fac, sa facem ce ne dorim si sa nu o lasam pe o lune, pe o saptamina anume sau pe un an. In ziua in care ne-a venit ideea, de atunci si totul trebuie sa inceapa.

Stefany)

Blogul in 2012

Cind am hotarit sa imi fac si eu blog m-am gindit care ar fi domeniul potrivit pentru mine?- pentru o eleva ce nu are citeva facultati terminate si care nu ar intra in categoria ,,fashion" sau ,,politica". Am avut un blog pe un site rusesc, dar am hotarit ca ar fi mai bine si mai corect pentru moment sa fac unul pe care as scrie in limba materna. Cu timpul poate voi scrie si in engleza sau rusa, daca vor fi persoane ce se vor interesa de blogul dat si nu inteleg limba romana. Titlul blogului: cum am scris deja, blogul meu nu este bazat pe un domeniu mai mult. De la inceput, chiar in prima postare am mai zis despre aceasta: ,,voi scrie despre totul ce cred eu, despre viata mea si ideile ce le am. Cred ca nu as fi putut gasi un titlu mai potrivit decit: ,,stefanylife". Acest blog a goat creeat intr-o zi plictisitoate de vara. Nu am avut si nici acum nu am in plan sa am mii de vizualizari. Fiind fata si avind doar 17 ani pe atunci, sincera sa fiu nu prea m pricepeam eu la designul blogului. Am un prieten ce e bunicel in calculatoare si am hotarit sa vin la el cu ideea de a imi oferi un ajutor si sa facem impreuna un design original. Dupa ce am venit la el cu propunerea, imediat sau inceput intrebari printre care: ,,dar ce este un blog?" - om ce stie atita in calculatoare si care face programi si sa nu stie ce e blog am cam ramas socata. I-am explicat si desigur ca intrebarile acolo nu au luat sfirsit :,,pentru ce el tie?", ,,nu ai ce face sau ce?"... Cu el m-am inteles.:d Am venit cu aceeasi propunere la un coleg de clasa, care sigur stie ce e blog.- Credeti ca de la el am primit ajutorul mult dorit ? - Nuu... Dupa intrebarea:- ,, Pe ce site ti-ai facut blogul?'' ,,- Pe blogspot..." a urmat un raspuns si de data aceasta mai clar decit celalalt : ,,- Blogspot e levii, trebuia pe wordpress sa faci!", am ajuns la concluzia ca nu conteaza cine si ce zice, dar ceea ce doresc eu sa fac. Am ramas din nou socata cind din toti colegii 2-4 stiu ce e un blog si asta in ziua cind omul nu poate fara Internet o zi. Intrebarea ar fi urmatoarea: ,,- Ce fac cei de peste citeva mii de moldoveni in Internet ? Majoritatea fiind dependenti de el. Oare pe odnoklassniki, facebook si muligambia stau toata ziua?? Oare doar filme privesc si in ferna se pot juca???:-O Dar cum ramine cu restul? Recent, revista ,,VipMagazin" a publicat cei mai influenti bloggeri din Moldova. Am analizat atent acesta lista si majoritatea scriu despre (politica, societate) si 3 fete in categoria (Fashion, moda) si citiva (Life style). Nu doresc ca dupa acest post toti sa-si faca blog sau sa inceapa sa le citeasca pe cele enumarate mai sus. Doresc ca mintea moldovanului sa stie ca exista si ,,blog" , sa stie ca nu e de mincare , nici nu e de baut si sa vada realitatea cum e prezentata de diferiti oameni din diferite domenii nu doar sa ramina multumiti cu ce ei vad la Tv. Somn Dulce, Stefany

Cum arata un ideal??

      Se spune ca daca esti in categoria 90-60-90 gata poti sa fii fericita. Ai parametrii ideali pentru a fi model, actrita, sau pur si simplu pentru a reusi in viata.
Cu toate ca la 90-60-90 viseaza toate fetele de 12 ani, fiindca majoritatea doresc sa devina model. Totusi aproximativ 35-40% corespund acestor standarte. E o intrebare: ce se face restul 60%???
Unele incep sa aiba complexuri, se inchid in sine, nu mai iubesc imaginea pe care o vad in oglinda, se imbraca in haine fara marime -care le face inca si mai mari, uita de stilist, manichiurist , cosmetolog s.a. Cind merg la shopping, nu mai atrag atentia daca chiar cu adevarat le sta in lucrul pe care il cumpara, ele sunt multumite ca si-au gasit marimea, dau o multime de bani si cu asta basta :((. Dar, sunt si doamne/domnisoare care  incep sa se iubeasca , sa aiba grija de ele, de hainele in care se imbraca, de accesoriile pe care le folosesc si li se primesc niște ținute superbe. Accentuindu-si partile mai avantajoase ale corpului si ascuzind minusurile (nu pot spune defecte). Tot aceasta am scris, pentru ca sa ajung la ideea ca nu conteaza inaltimea si kg pe care le ai, nu conteaza latimea taliei si a soldurilor, ci cel mai important e sa te iubesti si respecti asa cum esti si sa te simti bine in corpul tau.
       P.S. Pe parcurs, voi adauga poze cu doamnele si domnisoarele care's departe de 90-60-90 dar care arata excelent, care au stilul si glasul propriu in moda.

NB! Pozele sunt preluate de pe blogurile http://www.leblogdebigbeauty.com/ și http://www.gabifresh.com/.

Stefany

90-60-90

Deseori m-am convins ca exteriorul nu are nimic in comun cu interiorul. Am vazut sute de domnisoare ce au un exterior de invidiat si in acelasi timp domnisoare cu un exterior ce nu e ca cel al modelelor, dar cu un caracter de aur. Mai multi barbati ar schimba exteriorul doamnei iubite pe interiorul unei femei de treaba.

    Sunt omul ce nu poate spune o idee clara legata de o persoana daca nu o cunosc personal. Cum as putea spune ca e nervos, bun sau cuminte vazindu-i doar ambalajul???

Iubesc sa cunosc oameni noi. Nu e nevoie sa aiba 1,75m sau talia de 60 cm. Imi aleg prietenii dupa modul in care judeca si gindesc, dupa comportamentul lor, dupa ceea ce au in cap.
   Plus sau minus cele 5 kg, cred ca e cazul sa ne alegem oamenii cu un interior bogat si exterior deosebit. Nu putem toti sa fim la fel de aceea nu critica exteriorul omului nestiind ce e în interior sau daca ti-ai facut niste pareri despre cineva nu e necesar tuturor să i le impui.

Stefany

E nevoie de o schimbare

   Peste citeva zile vine si toamna. Anotimpul mult asteptat de taranii, care au muncit pe parcursul citorva luni (asteapta cu nerabdare sa vada ca nu au muncit in zadar si in fine sa fie multumiti si mindri de sine). Este anotimpul iubit mai putin de elevi/studenti , uneori si de parinti fiind'ca sunt nevoiti sa scoata din buzunarele si asa goale o suma de bani (minimum 2000-2500 de lei).
Daaaaa- e clar: la elevi, studenti, tarani, profesori - schimbarea vine singura, dar ce sa facă cei ce muncesc pe parcursul la întregul an?? Ce-i care fiind atit de ocupati de serviciu nici nu observa ca a venit toamna?? Se îmbracă in haine mai groase, sunt mai tristi, vintul începe sa le bată in fata mai puternic ei crezând ca asa a fost mereu. Nu ştiu cit de ocupat trebuie sa fii, ca sa nu simţi venirea noului anotimp.
   Deseori ma întreb de ce toamna oamenii devin mai tristi, mai severi, mai agresivi? Oare e din cauza ca se mai raceste cu 5 grade? Cred ca problema vine - din interior!!! Deoarece sunt oameni care îs fericiti in fiecare luna al anului. Nu stiu de ce, dar simt ca toamna e anotimpul sufletului meu, cred ca interiorul meu e asemeni toamnei : uneori in el e soare, alte ori furtuni, ploi si viscole. Nu stiu din ce cauza, dar toamna ma simt chiar cel mai bine. Poate si un factor e ca m-am nascut la inceputul lui noiembrie -si noiembrie de fiecare data e diferit: ba vint , ploi citeva zile la rind, ba zapada...si de ce nu? uneori soare-un soare atit de gingas si dulce.)
Nu as dori sa fac impresia ca nu-mi place vara, ca nu iubesc sa merg la mare, plaja, dar atit de bine ma simt toamna, iubesc prea mult sa merg pe drumul asternut cu un covor galben-ruginiu, cu pasi inceti, negindindu-ma la prezent, trecut sau viitor, negindindu'ma la problemele pe care le are fiecare din noi, negindindu-ma la politica si la certurile oamenilor din politica, care nu se pot intelege cine mai mult a furat. Iubesc sa merg negindindu'ma la sfirsitul lumii :D:D despre care vorbeste fiecare al doilea chiar si copii de 5 ani. Mergind si visind, visind la lucrurile pe care poate peste o ora o sa le uit, sau poate visul dat imi va apare toata viata in memorie, pina nu va deveni realitate!!!?
Cu o ceasca de ceai cu miere sau cafea, imbracata in haine care nu dau nici vri-un semn ca cu 3 saptamini in urma a fost varaaaa. O piesa mai lirica- iata si starea care e pe parcursul toamnei. Poate sunt prea melancolica si romantica?? Cred ca daaaa. Si totusi , nu vad nici un motiv ca sa nu iubim toamna. Atit de schimbatoare e incit nu pot ca sa nu o iubesc.
Toamna....
   Fa o schimbare in exterior, fa ordine in sentimentele tale, in oamenii care te inconjoara si daca simti ca careva sunt de prisos, mulțumește-le ca au jucat un rol anumit in viata ta, spunele ca aici sa incheiat rolul, daca simti ca e nevoie spune ca ai gasit un actor mai bun- un om care cu adevarat merita sa fie in inima ta, ureaza-i succes si despartiti-va. Luati cali diferite.
Schimbarea stilului, coafurei, grupului de oameni care te inconjoara- asta deja e un efort, dar pentru ca sa fii implinit trebuie cu incetul sa schimbi ceva in interior. Si nu uita, fara zimbet nici o schimbare nu e reusita 100%.
P.S. Va doresc tuturor un sfirsit de august cit se poate de placut, sa petreceti ultimele zile din vara anului 2011 cu oamenii care va iubesc si nu uitati sa va bucurati de toamna! Un inceput de toamna reusit, sa intrati cu dreptul , sa fiti fericiti si sa primiti iubirea si caldura de la oamenii dragi. Nu mai priviti toamna, ca pe un anotimp friguros, trist si plictisitor, dar indragostiti-va de  peisajul ce va inconjoara, face'ti cite mai multe poze posibile si zimbiti. Zimbiti sincer si din toata inima.

                                                                         With love, Stefany

In ce consta fericirea???

Bani, masini, nopti nedormite si petrecute prin cele mai faimoase cluburi, ce-a mai perfomanta tehnica, haine, genti si incaltaminte de firma, 3-4 carduri cu mii de euro pe cont, odihna de citeva ori pe an la cele mai vestite hoteluri, bijuterii, apartamente cu 2 nivele, case construite dupa ultimile date s.a.
-Oare cu adevarat asta aduce fericirea?
 -Cred ca nu. In asta mai crede fetele/lumea din provincie si unele/unii oameni din oras. Catind fericirea doar in tot asta sau asteptind noi pierdem ani din viata, ani- pe care din pacate nimeni nu'i intoarce!!! De ce, daca cineva si'a cumparat Mercedes Vito dupa aceasta toti neaparat o s'a mearga la auto'salon si o sa-si procure si ei? De ce, daca o domnisoara mai populară din scoala sa făcut blondă, a doua zi majoritatea o sa fuga la frizerie sa se vopseasca si ele neatragind atentia daca le sta cu adevarat? De ce, daca tu nu ai posibilitatea sa-ti procuri ceva incepi sa critici si invidiezi???? De ce, tu trebuie sa copii pe cineva, sa iti cumperi lucrurile pe care le mai are cineva nu din cauza ca-ti sunt pe plac, dar din motivul ca doresti sa arati prin asta ceva persoanei date??
    Fraza , spusa de un om celebru ,,Noi toti ne nastem originali, dar murim copii" nu a fost spusa in zadar!
De ce, tu nu poti sa ai propriul stil? De ce, tu nu mergi sa inveti de profesia dorita, dar te duci la buissnes sau medicina fiind'ca asta este acum cea mai populara profesie, cu toate ca nu intelegi nimic in asta!
Sunt inca mii de :,,de ce"?
     Fiecare din noi are propriile vise, dorinte. De ce tu nu contribui cu nimic la devenirea acestora realitate?
Din simplu motiv, ca tu mereu copii pe cineva si ai realizari, dar opreste-te pe un minut si gindeste-te: oare asta ai vrut cu adevarat? Oare acesta a fost visul tau, sau iarasi traiesti viata cuiva?
De ce, daca prietena ta are  ceva si tu nu iti poti permite , in fata ii spui cuvinte de lauda si de mindrie, dar pe la spate cu prima ocazie o faci in tot felul?? De ce, daca la moment ea are prieten si tu nu -neaparat o sa-i spui fel de fel de prostii despre prietenul acesteia? De ce, te bagi in relatii? De ce, nu poti sincer sa te bucuri?!!
De ce, intilnim tot mai des persoane care s-au dezamagit in prieteni, care cu timpul nu mai cred in nimeni? Din motivul ca el era gata pentru tine sa faca orice, sa renunte la ceva de dragul tau. Si de ce, dupa toata dezamagirea  si tradarea te iarta? Fiind'ca te-a crezut o parte din viata lui, a crezut ca esti omul cu care va prieteni pina la sfirsitul vietii si acum e si normal ca sa nu recunosti ca l-ai dezamagit. E mai usor sa spui ca il socoteai doar de un amic in timp ce el frate sau sora. Daca tu nu aveai nevoie de el ca de cel mai bun prieten, de ce de fiecare data ajungeai la el? De ce, cind ai nevoie de el e cel mai bun prieten, dar cind la tine totul e superb nici nu-i dai un telefon sa afli cum o mai duce?!!
     Sincer, cred in prietenia oamenilor mai in virsta si a copiilor. Doar atunci prietenesti  fara un interes. Si acum sa ai un prieten cred ca e un motiv in plus ca sa fii fericit!!
De ce, daca tu nu suporti o persoana o sa incepi neaparat sa scoti vorbe despre ea?
         
P.S. E si incepe sa traiesti viata ta, incearca sa gindesti pozitiv, e si iti pune scopuri in viata. NU UITA: sa te bucuri de fiecare cafea bauta dimineata, de fiecare om pe care il ai aproape, bucura-te ca familia e alaturi si nu un ultimul rind bucura-te ca traiesti! Pentru ca sa ai zimbetul pe fata  si sa fii in al 9 cer nu e nevoie de euro, de masini si haine sau sa judici pe cineva!
    E de ajuns familia sa fie sanatoasa, oamenii care te iubesc si respecta sa te sustina, ochii pe care-i iubesti si fara care nu poti mereu sa ii privesti si de un prieten adevarat! Cred ca-i deajuns pentru fericire!
                                                                                                      Cu drag, Stefany