I want to fly...

   Visele, dorințele, scopurile, încrederea în noi -ne dau aripi ca sa zburam, sa cucerim, sa cunoaștem, sa înțelegem, sa cugetam, sa batem unde ni se pare ușa închisă și sa încercăm. Insa, ce nu putem învăța odată cu desfacerea acestor aripi, este faptul ca nu totul o sa ni se ofere ,,gata pe tava", nu totul este asa ușor cum ni se părea de la început.
Daca ai aripi, nu ții garantat zborul, pentru ca mai întâi de toate trebuie sa înțelegi cum ele funcționează, cum le desprinzi și cum înveți sa zbori. Durează ceva timp și cel mai importanta e voință și răbdarea- sa poți, sa dorești și sa reușești!
Citatele preferate:
,,Nu exista înălțimi de neatins, ci numai aripi prea scurte." Giovanni Papini
,,Oamenii sunt păsări cu aripi crescute înăuntru". Nichita Stanescu
,,Nici o pasare nu are zbor prea înalt, dacă nu zboară pe aripi proprii." William Blake

Leather Jacket: Asos Curve (w/s 2012)

T-shirt: Don't remember, Zoutlet (s 2014)

Jeans: Marks&Spencer (s 2014)

Bag: Stradivarius (2013)

Shoes: Nike Air Max (a 2014)

Watch: Pierre Renoir (s 2011)

Sunglasses: Sollano (s2012)

Stefany

Fericirea se cumpără!

   Fericirea se cumpără sau nu se cumpără? Se cumpără... Și, cea mai mică doză costa azi 3 lei, dar în dependență de doze și prețul se ridică.
   Bărbații zic că noi suntem materialiste! da voi dați-ne nouă o grădină plină cu flori ca să fie a noastră și nu vom mai fi.
Eu cred că fericirea e stare pe care oamenii sunt obligați să o simtă, să o conștientizeze, pentru că de cele mai dese ori oamenii chiar nu înțeleg și nici nu pot defini această stare. Nu e normal ca să așteptăm un an asta și nici doi, dar trebuie să trăim orice clipă în prezent și să înțelegem sentimentele noastre și trăirile.
   Bujorii îmi aduc aminte de bunica, de oamenii de la țară și de 31 mai. Îi așteptam încă de pe la începutul lui aprilie și azi am dat de ei și nu vă pot explica ce fericită am mai fost.
Ziceți că fericirea se cumpără sau nu se cumpără??? Se cumpără! Eu azi am cumpărat-o! :) și am dat 3 lei pe bucată.

   P.S. Voi iubiți bujorii?

Stefany

Just smile!

Lasă toate problemele, uită toate dezamăgirile, iartă toate trădările, iubește fără să aștepți ceva în schimb, nu aștepta farse când ele nu sunt, nu lua totul în serios, fii sincer, zâmbește, învață zilnic din ceea ce trăiești, crede, prietenește și din nou zâmbește!
   Cu toate că doare, că nu vezi frumosul în viața ta, schimbă-ți atitudinea! Fă ceea ce dorești. Dormi odată până la amiază. Mănâncă odată ce nu-i sănătos, dar ce-ți place. Nu te chinui să placi cuiva și nici nu aștepta ca fiecare om ce-ți intră în viață o să îți placă. Cheltuie bani pe micile ,, plăceri" și nu uita să deai și celui ce nu are!
   Și nu uită- să fii tu însuși. Fă ce simți și nu te mai gândi la ce am scris aici dacă nu te reprezintă, dar nu uita ZÂMBEȘTE! 

Ce e dragostea?

   Hm... Câți își pun această întrebare? Câți găsesc răspuns la ea? Și ce răspunsuri?
Eu nu cred că dragostea-i veșnică. E doar un subiect bine descris în basme și în filmele în care urmează un happy end sau unde binele învinge răul. Să nu se înțeleagă greșit- eu cred în dragoste, dar ea are un termen. Ea depinde de anumiți factori, ce sunt la fiecare diferiți: în dependență de câți ani au fost împreună, de ce-au simțit, de acum ce mai simt, de ce-au lăsat împreună în urmă etc.
Sunt un om realist și înțeleg că așa este, dar totuși ce e dragostea?
   De când am acest blog- de un an și ceva, tot scriu postări de dragoste...le scriu într-un carnet și până la urmă nu le postez, pentru că nu le văd ,,perfecte", pentru că nu le văd aici- citindu-le toți, pentru că le scriu, le corectez și apoi iarăși scriu aceeași...pentru că nu am iubit cum au făcut-o alții, dar în același timp înțeleg că nu o voi face ca alții, pentru că suntem unici. Dar am să scriu la timpul potrivit. :)
   Dar astăzi vreau să scriu și știți de ce? Pentru că nu mai înțeleg unde e dragoste, unde e ficțiune, unde e interes sau unde-s sentimente.
Scriu aceste rânduri pentru că ma motivat la ele, o familie ce-am văzut-o azi. Mergeam într-un maxi-taxi și în fața mea era o doamnă. Avea 50 de ani,poate și mai mult... alături era soțul. Doamna nu era din aceea cu aere de divă. Era nemachiată, părul astupat cu o băsma, o jiletcă, pantaloni simpli și două genți în mână. Nu arătau a fi grele. Era cam supra obosită. Soțul- ca un simplu moldovean muncitor: pantaloni, pulover și scurtă - toate negre. Am scris acesta până acuma nu pentru a judeca pe aceasta familie cum arată, eu sunt din oamenii care apreciază interiorul. ( Am acest obicei prost, să atrag atenția la îmbrăcămintea oamenilor, să îmi imaginez cum după părerea mea le-ar sta mai bine sau ce aș scoate din ținuta omului- un vis încă neîmplinit ce mă urmărește: am vrut să fiu de fapt și mai vreau să fiu stilist). Și în schimb datorită psihologiei deja fac observații și experimente pe oricine. :D
   Doamna aceea vorbea... Ia zis soțului că va veni o cunoscută în vizită apoi despre altele și el mereu a tăcut. Eu să fost în locul ei, cred că îi ziceam - ce taci măi? Poate ea este deprinsă cu el, cu acest comportament. Dar, totuși ce e dragostea? Cam spre ce vârstă vine sfârșitul ei? Sau după câți ani de căsătorie trebuie să îl așteptăm? M-a supărat că cât am mers împreună nu a scos o vorbă, nu a ajutat-o să coboare. El s-a sculat cu vre-o 3 minute înainte de a ieși pentru ca ea să iasă de acolo, să-și facă cumva loc. Se uita spre cu atâta răutate sau poate jele, nu am mai înțeles până la urmă. După ce a ieșit și ea, el  a trântit ușa și au plecat împreună.
   Ce e dragostea? :
Când îi oferi partenerului posibilitatea de a vorbi cât dorește și cât încape în el, atunci e dragoste?
Când îți e incomod de felul în care arată omul de alături, mai există atunci dragoste?
Când nu îi oferi ajutor pentru că nu a cerut, atunci e dragoste?
Când ai trăit o viață alături de cineva și acum nu mai ai despre ce vorbi e dragoste?
Când nu mai ai despre ce vorbi și nici nu mai dorești să vorbești, poate atunci e dragoste?
Când uiți de tine și treci peste ego-ul tău, atunci e dragoste?
Când nu știi nici de prietene, nici de colege pentru că ești ca o servitoare în casă, e dragoste?
Îi dedici omului întreaga ta viață, îl îmbraci, hrănești, de copii ai grijă - în asta constă dragostea a două persoane?
    Eu dar nu înțeleg unele lucruri. Eu știu, femeile noastre au renunțat la tot de dragul familiei, poate chiar și la serviciu și ce au în schimb? Nici respect, nici dragostea de altă dată. Doresc ca pe lângă chinul, problemele și nevoile ce le au familiile
Vreau și sper ca următoarele generații vor fi altfel, vor ieși din acest labirint construit în sovețskii soiuz. Vreau altfel de familii. Doresc ca pe lângă chinul, problemele și nevoile ce le au unele dintre familii ca trec peste o anumită vârstă, să rămâie respectul, să rămâie măcar ceva din mare dragoste ce a fost cândva. Să rămâie nu doar în cuvinte, dar să se vadă și prin fapte.
   Da poate dragoste constă în altceva, poate noi singuri nu înțeleg în ce până nu o pierdem...
Și totuși, cu toții iubim. Eu iubesc tot ce am, ce mă înconjoară, iubesc oamenii ce sunt în viața mea- poate pe cineva mai mult pe cineva mai puțin, dar iubesc. Haideți să nu legăm dragostea doar de o singură persoană, pentru că dacă o persoană dragă pleacă... Va fi alta alături. Poate nu vom simți aceleași sentimente, aceleași emoții nu le vom trăi, dar viața merge înainte.

     Aveți grijă de voi și de cei ce îi iubiți!

Stefany

Hai sa fim mai buni!

   De cind eram copii, parintii ne-au invatat sa fim buni...
   Insa, pe parcursul anilor noi alegem sa fim altfel sau poate asa ne face tot ce se intimpla cu noi. In preajma sarbatorilor, chiar inconstient suntem mai intelegatori, mai iubitori...
   Pe mine ma doare, cind ma gandesc ca de Craciun si de Revelion unii vor fi singuri, unii poate vor ingheta cum de exemplu ieri s-a intimplat in Republica Moldova :(( , poate altii nu vor avea ce sa puna pe masa, altii vor petrece sarbatorile stind prin spitale si luptind inca pentru o zi.
   Si, altii vor dansa, nu vor sti vin din ce an sa serveasca, domnisoarele vor intra in isterica pentru ca nu pot sa aleaga pantofii potriviti la rochie, vor fi fericiti- asa si e normal .... e sarbatoare.!!!!!!!!
   Hai cu toții sa fim mai buni, sa fim mai aproape de cei ce au nevoie de noi, de o vorba de-a noastră, de-o îmbrățișare sau de o ciocolata de la noi. Pe ei- banii poate ca nici nu o sa ii încălzească  ei ii încălzesc pe cei ce ii au deja ...pe cei cărora mereu nu le ajunge. Cu toții cred ca știm persoane care au nevoie de o căciula ( pe care noi nu o mai purtam pentru ca nu e la moda), oameni - care au nevoie de atenție  oameni care nu au parte de atâta fericire cit noi, însa oameni la fericirea cărora noi putem sa contribuim.
   Trebuie de făcut ordine prin haine, prin rafturi, prin noi înșine - prin totul. Dumnezeu ne ajuta, chiar dacă noi nu îl vedem știu ca ia-ți simțit prezenta mereu când ați avut nevoie, poate chiar când nu ați crezut în el - va și arătat ca exista. Dumnezeu ne ajuta pe noi și noi la rândul nostru trebuie sa ajutam pe alții... Bine faci, bine găsești...
   Hai sa fim mai buni... Hai sa dăruim din inima... Hai sa credem in  magia acestor sărbători.
   Sărbători fericite tuturor!

Stefany

18 februarie...

Salutare scumpii mei,
Eu sunt bine, majoritatea timpului il petrec invatind sau citind o carte la caldut. A fost ceva timp chiar foarte frig. Fiind -30 de grade, te gindesti doar la vara, la mare, la soare si la odihna pe care o doresti mai mult ca oricind. Cu aceasta dorinta am rasfoit cu melancolie pozele de la mare de vara trecuta. As dori sa fac pe viitor si o postare cu vacanta de vara din Turcia. Nu doresc nimic sa mai fac- pe zi ce trece ma doboara o lene din ce in ce mai mare. Pentru fericire mi-ar fi de ajuns persoanele dragi sa fie bine, o carte de a lui Coelho si un pat.
...nu imi mai vine nimic in cap... M-au parasit ideile ce le aveam si despre ce doream sa va mai zic.
Simt nevoia sa inchei acest post cit nu am inceput sa va plictisesc si mai tare. Am dorit doar sa va urez tuturor un weekend placut si multa dragoste tuturor.
With love,
     Stefany

La multi ani, mamico...:)

 Buna seara tuturor,
Din pacate din nou am disparut pe ceva timp....sarbatorile de iarna, revenirea la scoala cu greu, mi-e foarte greu sa ma trezesc pe la 07:00...nu iubesc sa ma trezeasca cineva in general, revenirea la  fostul regim-pentru tot aceasta e nevoie de ceva timp si cel mai important din ce a fost pina in ziua de astazi- ziua de nastere a mamicei mele.!!
O iubesc nespus de mult, e o femeie de afaceri buna, e o femeie receptiva catre durerea si chinul cuiva, nu se da batuta, ar fi foarte foarte mult de zis despre EA, dar cel mai principalu e o sotie si o mama buna, cea mai buna!!
Ii urez multa sanatate, succes , intelegere in familie, prosperitare, fericire de la copii si de la munca ce o depune zi de zi pentru a face un bine pentru cineva  si tot ce isi doreste. Sa o pazeasca D'zeu de totul si Doamne da'i multa rabdare. LA MULTI ANI!!!!!

Ianuarie (partea a II).

Daaaa...e iarna.:)
E zăpada aia pe care atit de mult toţi ne- o doream. E temperatura sub -0 grade. Nustiu ce sa zic, inafara de faptul ca : ,,se simte ca e iarna". La începutul lui Ianuarie ( Ianuarie partea I) scrieam despre ceea ca aceasta iarna seamănă mai mult cu o Primavara. Dar, pina la sfirsit avem parte si de ninsori(insa nu sunt abundente), repede se tupeste neaua.:(
What new's???
Am avut o ora foarte interesantă la Limba Romana,fiind numita ,,Inca un pas spre poezie", unde ne-am bazat mai mult pe Lucian Blaga si marele Mihai Eminescu. A fost o cafenea literară, am vorbit despre lucrările acestor Genii servind un ceai/cafea. A fost o noua experienţa pentru noi de aceea am cam avut toţi emoţii, totuşi prima noastră ,, cafenea literară". Timp de doua săptămîni am acordat foarte putin timp internetului si mă bucura aceasta. Termin sa citesc o superba carte. Peste doua saptamini avem întîlnire cu absolvenţii la liceu. Problema principala fiind ce sa face din partea clasei? Si una ce doar pe mine mă deranjează : ce sa imbrac ?
Au fost multe interesante.!!! Multumesc Domnului pentru tot ce am si părinţilor la fel.
O iarna fericita tuturor. P.s. Poze nu pozez pentru ca nu am reuşit încă sa fac.:(:(
Pup, Stefany))))))

Se apropie Revelionul

Ce o sa fac de Revelion? Unde il fac? Cu cine? De ce acolo si nu in alta parte? In ce ma imbrac? Cum ma machiez? Creti sau parul drept? Va mai fi cineva cu rochie ca a mea? Cu parintii sau cu prietenii? De citi bani am nevoie? smd...

Acestea-s intrebarile ce si le pune fiecare din noi. 

Anul acesta sunt putin mai relaxata, imi doresc sa fac Revelionul acasa-alaturi de oamenii dragi inimii. Nu din cauza ca nu as avea cu cine face sau unde, insa as prefera sa il fac alaturi de parinti, de caldura ce doar familia ti-o poate oferi. Imi iubesc prietenii, dar cu ei apoi.

Deci, dragii mei!!!

Nu conteaza unde si cu cine sarbatoresti. In ce esti imbracat sau cit costa haina ce o porti. Nu conteaza citi oameni vor fi. E cu mult mai important cum o sa te simti si cu ce sentimente vei intra in noul an. E important sa faci Anul Nou alaturi de persoanele fara de care nu o sa poti in anul draconului. Ar fi cazul sa nu luati cu voi in anul ce urmeaza oamenii ce nu merita.

                       Sarbatori fericite si multa sanatate! 

Paulo Coelho

Il iubesc pentru tot ce face, pentru fiecare vorba ce o zice, pentru fiecare zimbet ce il ofera oamenilor si pentru fiecare rind, fiecare carte ce le scrie.

Ador nespus de mult cartile lui. Imi plac din simplu motiv ca sunt realiste, superbe, pe intelesul tuturor si pentru ca in fiecare din carti este un mister. Nu poti citi 2 carti de a lui Coelho si zice ca se repeta sau sunt la fel. Din simplu motiv, ca este un om deosebit , ce are talentul de a ajunge la inimile oamenilor doar prin 3 sau 4 cuvinte rostite merita sa fie respectat. 

Ca si oricare din adolescenti nu sunt fana de a citi carti mai ales cind avem atitea modalitati de a ne petrece timpul liber,dar pentru cartile lui mereu gasesc. Punindu'ma sa citesc nici nu observ cum a trecut deja 3 sau 4 ore de cind sunt cu nasul in carte. Cred ca este unul din meritele ce le poate obtine doar unii din scriitori : citind -cititorul sa ramina doar cu cartea. Timpul de parca se opreste , nimic nu observam in jur. Nimic nu te poate abate de la citit: nici persoana ce te striga , nici mesajul pe care l-ai primit. Prin aceasta, inca odata observam genialitatea lui. 

P.S. Azi il respect mai mult decit ieri si miine il voi respecta mai mult decit astazi. 

Cu drag, Stefany)))

E dimineaţa din nou...

Buna dimineata!!
Dupa o seara cu niste vise oribile urmează o dimineaţa cam trista si plictisitoare. Mă uit in jurul meu, mă inconjoara doar oameni falsi ce au nevoie de  ceva de la mine sau doar îmi zimbesc ironic in fata. Niciodată nu am respectat oamenii, ce nu se ţin de cuvint, de propriile principii. De ce dacă tu scuipi pe principiile tale, eu trebuie sa le respect???????? 
Nustiu...nu cred normal sa faci omul sa aibă încredere in tine, pentru ca apoi frumusel intr'o minuta sa strici totul ce a fost făcut de-a lungul timpului. 
In interior- sunt ok. Am parte de o familie ce o iubesc, de oameni ce ii respect si de citiva oameni ce nu mă pot suporta. Sunt chiar foarte bine!!... Odihnita, după o vacanţa ce era cindva vis- acum realitate. Chear mă simt un om împlinit si totul datorită faptului, ca m-am învăţat sa fiu mai indiferenta: Sa nu atrag atenţia la toate fleacurile ce nu merita timpul pierdut in zadar, sa nu iau in serios toate prostiile spuse sau comentarii spre mine. Este un plus cred.:) dar si cind iai in consideratie opinia si părerea altora te corectezi. Totuşi ramin la ideea ca nu trebuie de luat in cap totul, de învăţat de ţinut aproape doar oamenii ce se ţin de tine. 
Poate o sa mă credeţi prea mindra, ca sa nu atrag atenţia la comentariile tuturor spre adresa mea, dar chear nu cred necesar. O sa accept parerea oamenilor, ce sunt simceri si cu adevărat îmi dau un sfat util si la timpul potrivit...pe tema aceasta este mult de scris. Sunt la ore, pe viitor voi mai reveni la aceasta tema. 


O zi plăcută tuturor, Cu Dragoste Stefany.) 

Old fashion...

   Buna,
Mmmm...iata ce imi da in zilele acestea, friguroase de noiembrie energie...
E ok, cind vezi oamenii in virsta ce au grija de ei si  isi au propriul stil.
Pe la 60-70 de ani, imi doresc si eu sa fiu la fel ...sa imi pastrez propriul stil si peste ani sa fiu originala si deosebita.