Ce e dragostea?

   Hm... Câți își pun această întrebare? Câți găsesc răspuns la ea? Și ce răspunsuri?
Eu nu cred că dragostea-i veșnică. E doar un subiect bine descris în basme și în filmele în care urmează un happy end sau unde binele învinge răul. Să nu se înțeleagă greșit- eu cred în dragoste, dar ea are un termen. Ea depinde de anumiți factori, ce sunt la fiecare diferiți: în dependență de câți ani au fost împreună, de ce-au simțit, de acum ce mai simt, de ce-au lăsat împreună în urmă etc.
Sunt un om realist și înțeleg că așa este, dar totuși ce e dragostea?
   De când am acest blog- de un an și ceva, tot scriu postări de dragoste...le scriu într-un carnet și până la urmă nu le postez, pentru că nu le văd ,,perfecte", pentru că nu le văd aici- citindu-le toți, pentru că le scriu, le corectez și apoi iarăși scriu aceeași...pentru că nu am iubit cum au făcut-o alții, dar în același timp înțeleg că nu o voi face ca alții, pentru că suntem unici. Dar am să scriu la timpul potrivit. :)
   Dar astăzi vreau să scriu și știți de ce? Pentru că nu mai înțeleg unde e dragoste, unde e ficțiune, unde e interes sau unde-s sentimente.
Scriu aceste rânduri pentru că ma motivat la ele, o familie ce-am văzut-o azi. Mergeam într-un maxi-taxi și în fața mea era o doamnă. Avea 50 de ani,poate și mai mult... alături era soțul. Doamna nu era din aceea cu aere de divă. Era nemachiată, părul astupat cu o băsma, o jiletcă, pantaloni simpli și două genți în mână. Nu arătau a fi grele. Era cam supra obosită. Soțul- ca un simplu moldovean muncitor: pantaloni, pulover și scurtă - toate negre. Am scris acesta până acuma nu pentru a judeca pe aceasta familie cum arată, eu sunt din oamenii care apreciază interiorul. ( Am acest obicei prost, să atrag atenția la îmbrăcămintea oamenilor, să îmi imaginez cum după părerea mea le-ar sta mai bine sau ce aș scoate din ținuta omului- un vis încă neîmplinit ce mă urmărește: am vrut să fiu de fapt și mai vreau să fiu stilist). Și în schimb datorită psihologiei deja fac observații și experimente pe oricine. :D
   Doamna aceea vorbea... Ia zis soțului că va veni o cunoscută în vizită apoi despre altele și el mereu a tăcut. Eu să fost în locul ei, cred că îi ziceam - ce taci măi? Poate ea este deprinsă cu el, cu acest comportament. Dar, totuși ce e dragostea? Cam spre ce vârstă vine sfârșitul ei? Sau după câți ani de căsătorie trebuie să îl așteptăm? M-a supărat că cât am mers împreună nu a scos o vorbă, nu a ajutat-o să coboare. El s-a sculat cu vre-o 3 minute înainte de a ieși pentru ca ea să iasă de acolo, să-și facă cumva loc. Se uita spre cu atâta răutate sau poate jele, nu am mai înțeles până la urmă. După ce a ieșit și ea, el  a trântit ușa și au plecat împreună.
   Ce e dragostea? :
Când îi oferi partenerului posibilitatea de a vorbi cât dorește și cât încape în el, atunci e dragoste?
Când îți e incomod de felul în care arată omul de alături, mai există atunci dragoste?
Când nu îi oferi ajutor pentru că nu a cerut, atunci e dragoste?
Când ai trăit o viață alături de cineva și acum nu mai ai despre ce vorbi e dragoste?
Când nu mai ai despre ce vorbi și nici nu mai dorești să vorbești, poate atunci e dragoste?
Când uiți de tine și treci peste ego-ul tău, atunci e dragoste?
Când nu știi nici de prietene, nici de colege pentru că ești ca o servitoare în casă, e dragoste?
Îi dedici omului întreaga ta viață, îl îmbraci, hrănești, de copii ai grijă - în asta constă dragostea a două persoane?
    Eu dar nu înțeleg unele lucruri. Eu știu, femeile noastre au renunțat la tot de dragul familiei, poate chiar și la serviciu și ce au în schimb? Nici respect, nici dragostea de altă dată. Doresc ca pe lângă chinul, problemele și nevoile ce le au familiile
Vreau și sper ca următoarele generații vor fi altfel, vor ieși din acest labirint construit în sovețskii soiuz. Vreau altfel de familii. Doresc ca pe lângă chinul, problemele și nevoile ce le au unele dintre familii ca trec peste o anumită vârstă, să rămâie respectul, să rămâie măcar ceva din mare dragoste ce a fost cândva. Să rămâie nu doar în cuvinte, dar să se vadă și prin fapte.
   Da poate dragoste constă în altceva, poate noi singuri nu înțeleg în ce până nu o pierdem...
Și totuși, cu toții iubim. Eu iubesc tot ce am, ce mă înconjoară, iubesc oamenii ce sunt în viața mea- poate pe cineva mai mult pe cineva mai puțin, dar iubesc. Haideți să nu legăm dragostea doar de o singură persoană, pentru că dacă o persoană dragă pleacă... Va fi alta alături. Poate nu vom simți aceleași sentimente, aceleași emoții nu le vom trăi, dar viața merge înainte.

     Aveți grijă de voi și de cei ce îi iubiți!

Stefany

Sunt...

Sunt zile în care nu ai chef de nimic, sunt zile în care ai prea multa energie pentru doar 24 de ore...
Sunt prieteni care se transforma-n dușmani și dușmani ce ne devin prieteni...
Sunt zile-n care nu poți dormi și sunt zile-n care nu dorești sa te trezești...
Sunt nopți în care te simți atât de singur și sunt seri în care mulțumești lui Dumnezeu de 20 de ori pentru ca ai oameni dragi alături...
Sunt haine scumpe-n garderoba, care sunt destinate pentru zile deosebite și sunt blugii de 2 ani, care-s cei mai comozi, care s-au uzat deja dar totuși îs blugii preferați...
Sunt părinti care le țin morala copiilor jumate de zi și sunt copiii care-și doresc ca măcar odată cineva sa le tina, sa se simtă iubiți și ocrotiri de părinti...
Sunt colegi despre care nu prea știi și sunt colegi care pe tine te știu...
Sunt piese care te băga-n lacrimi, dor și tristețe... și sunt piese care te fac sa sari in sus de bucurie...
Sunt cărți cumpărate... cumpărate și necitite.
Sunt bani în portofel, bani care mâine nu o sa mai fie acolo...
Sunt poze montate, bine prelucrate și inimi rănite și dezamăgite în dosul acestor imagini frumoase...
Sunt haine neîmbrăcate, încălțări nepurtate, sentimente nedorite și minciuni prea des rostite...
Sunt persoane bogate și nefericite și săraci și împliniți...
Sunt oameni buni, care rar ți-ar face-un bine fără a primi ceva și sunt oameni răutăcioși, care-au fost buni... până când cineva nu a profitat de bunătatea lor...
Sunt exemple ce trebuie de urmat și exemple bune doar de uitat...
Sunt case frumoase și pustii... și case mici și pline de căldura sufleteasca...
Sunt chitanțe, facturi și suflete rănite...
Sunt oameni frumoși, dar și minciunosi...
Sunt câini ai nimănui, ce ar primi mângâieri și îmbrățișări din partea oricui...
Sunt lucruri nearanjate și ceașca iubita crăpata...
Sunt zile însorite și bunici fericite...
Sunt miniștri sunt și corupți... și sunt și miniștri corupți...
Sunt medici ce lucrează la stat, cu un salariu de c---...
Sunt Skype-uri, Facebook și contacte, dar noi alegem vorbele aparte...
Sunt localuri demodate și aleele preferate...
Sunt țigări cumpărate, cumpărate și nefumate...
Sunt vorbe de sute de ori ascultate, pentru ca sunt adevărate...
Sunt timpuri noi, în care suntem doar niște trecători...
Sunt trăiri adevarat și suflete pătate...
Sunt locuri vizitate și poze nepostate...
Suntem... Existam...

De-ale mele...

Salutare tuturor!

Pentru inceput as vrea sa imi cer iertare ca mult timp am lipsit de pe blog.

Am multe alte lucruri de facut: scoala, testari, examene, pretestari, lucrari, familie si prietenii dragi- nu am avut timp pentru a scrie rinduri frumoase doar pentru a acumula vizualizari.

Postarea de astazi va fi dedicata in special unor oameni si la general oamenilor pentru a citi si a isi pune careva inrebari.

Deci, suntem oameni... Fiecare din noi gresim si fiecare din noi trebuie sa ii oferim omului o a doua sansa. Depinde de acel om ce va face cu acea sansa o va folosi sau va face aceleasi greseli. Dar suntem toti muritori de rind, pacatosi si Dumnezeu ne da voie sa alegem ce sa facem. Daca din prima data facem alegerea gresita el ne indreapta spre calea cea dreapta apoi.

Suntem oameni ce ne iubim pe sine, ce ne respectam si oameni ce nu ne dorim sa fim vorbiti pe la spate sau tradat, dar fara aceasta e imposibila viata.

M-a tradat...(cuvintul nu e cel mai bine ales, dar nu gasesc un sinonim potrivit) prietenii dragi m-au tradat. Acum, privind in urma spre timpul ce a fost cred ca nu a fost o tradare. Asa doar s-a incheiat o anumita perioada a vietii. Suntem prea tineri ca sa vorbim despre niste tradari grandioase, in urma caror nu am dori sa ne trezim dimineata, sa mincam, sa deschidem ochii, sa facem cunostinte noi si sa mai traim.  Poate pe unele din acestea si le-am simtit, dar a fost un nimic pe linga tradarile si scirba de care unii au parte.

Suntem nemultumiti pentru ca nu avem parinti milioneri, pentru ca nu traim in castele si pentru ca ce-a  mai buna prietena nu en vri-un star. De asa viata au parte doar unii oameni si din acest motiv nu mai trebuie sa blestemam pe oamenii ce isi permit acest lucru sau pe rudele ce muncesc din greu pentru a mai plati unele facturi acumulate. Suntem foarte rautaciosi si vrem multe fara a face ceva in schimb. Pentru a avea ceea ce ne dorim, trebuie sa muncim zi de zi. Noi nu vrem sa muncim, noi vrem sa avem si casa si masina si masa la 20 de ani. Nu credem oamenii, cind doresc cu adevarat sa prieteneasca cu noi. Cautam in aceasta o farsa, credem ca e un joc, dar nu mereu este aceasta farsa. Ne este foarte greu sa avem incredere in cineva si sa ne deschidem ne e greu. Dar o facem oricum.... Pentru ca pina la prietenie mai e mult, pentru ca foarte rar credem in prieteni adevarati, pentru ca suntem niste nemultumiti de oricine si de orice ni se intimpla. 

Cred ca ar fi bine sa pretuim oamenii pe care ii avem alaturi. Sa ii multumim ca ne sunt aproape si sa incercam sa nu dezamagim pe cineva. 

With Love Stephany,

Pupici.

18 februarie...

Salutare scumpii mei,
Eu sunt bine, majoritatea timpului il petrec invatind sau citind o carte la caldut. A fost ceva timp chiar foarte frig. Fiind -30 de grade, te gindesti doar la vara, la mare, la soare si la odihna pe care o doresti mai mult ca oricind. Cu aceasta dorinta am rasfoit cu melancolie pozele de la mare de vara trecuta. As dori sa fac pe viitor si o postare cu vacanta de vara din Turcia. Nu doresc nimic sa mai fac- pe zi ce trece ma doboara o lene din ce in ce mai mare. Pentru fericire mi-ar fi de ajuns persoanele dragi sa fie bine, o carte de a lui Coelho si un pat.
...nu imi mai vine nimic in cap... M-au parasit ideile ce le aveam si despre ce doream sa va mai zic.
Simt nevoia sa inchei acest post cit nu am inceput sa va plictisesc si mai tare. Am dorit doar sa va urez tuturor un weekend placut si multa dragoste tuturor.
With love,
     Stefany

Se apropie Revelionul

Ce o sa fac de Revelion? Unde il fac? Cu cine? De ce acolo si nu in alta parte? In ce ma imbrac? Cum ma machiez? Creti sau parul drept? Va mai fi cineva cu rochie ca a mea? Cu parintii sau cu prietenii? De citi bani am nevoie? smd...

Acestea-s intrebarile ce si le pune fiecare din noi. 

Anul acesta sunt putin mai relaxata, imi doresc sa fac Revelionul acasa-alaturi de oamenii dragi inimii. Nu din cauza ca nu as avea cu cine face sau unde, insa as prefera sa il fac alaturi de parinti, de caldura ce doar familia ti-o poate oferi. Imi iubesc prietenii, dar cu ei apoi.

Deci, dragii mei!!!

Nu conteaza unde si cu cine sarbatoresti. In ce esti imbracat sau cit costa haina ce o porti. Nu conteaza citi oameni vor fi. E cu mult mai important cum o sa te simti si cu ce sentimente vei intra in noul an. E important sa faci Anul Nou alaturi de persoanele fara de care nu o sa poti in anul draconului. Ar fi cazul sa nu luati cu voi in anul ce urmeaza oamenii ce nu merita.

                       Sarbatori fericite si multa sanatate! 

Duminica.

  Salutare dragii mei,
Am avut parte de o duminica superbaaaaaaaaaaaaaaaa...alaturi de niste oameni deosebiti.
Ii respect, pentru ceea ce sunt, ceea ce fac si pentru faptul  ca la un moment dat au intrat in viata mea.

                                     (Masa, Eu)

27.11.2011

E dimineaţa din nou...

Buna dimineata!!
Dupa o seara cu niste vise oribile urmează o dimineaţa cam trista si plictisitoare. Mă uit in jurul meu, mă inconjoara doar oameni falsi ce au nevoie de  ceva de la mine sau doar îmi zimbesc ironic in fata. Niciodată nu am respectat oamenii, ce nu se ţin de cuvint, de propriile principii. De ce dacă tu scuipi pe principiile tale, eu trebuie sa le respect???????? 
Nustiu...nu cred normal sa faci omul sa aibă încredere in tine, pentru ca apoi frumusel intr'o minuta sa strici totul ce a fost făcut de-a lungul timpului. 
In interior- sunt ok. Am parte de o familie ce o iubesc, de oameni ce ii respect si de citiva oameni ce nu mă pot suporta. Sunt chiar foarte bine!!... Odihnita, după o vacanţa ce era cindva vis- acum realitate. Chear mă simt un om împlinit si totul datorită faptului, ca m-am învăţat sa fiu mai indiferenta: Sa nu atrag atenţia la toate fleacurile ce nu merita timpul pierdut in zadar, sa nu iau in serios toate prostiile spuse sau comentarii spre mine. Este un plus cred.:) dar si cind iai in consideratie opinia si părerea altora te corectezi. Totuşi ramin la ideea ca nu trebuie de luat in cap totul, de învăţat de ţinut aproape doar oamenii ce se ţin de tine. 
Poate o sa mă credeţi prea mindra, ca sa nu atrag atenţia la comentariile tuturor spre adresa mea, dar chear nu cred necesar. O sa accept parerea oamenilor, ce sunt simceri si cu adevărat îmi dau un sfat util si la timpul potrivit...pe tema aceasta este mult de scris. Sunt la ore, pe viitor voi mai reveni la aceasta tema. 


O zi plăcută tuturor, Cu Dragoste Stefany.) 

Noiembrie...

     

                                         In sfirsit, e NOIEMBRIE.
Poate acest noiembrie, a fost mai asteptat decit celelalte din simplu motiv, ca urmeaza sa implinesc 18 ani.))
Poate din cauza ca urmeaza sa am o vacanta in Olanda?
Sau poate ca am inceput sa iubesc si sa admir fiecare zi traita din viata? neavind importanta ce luna este?
  Nu imi dau inca bine seama, dar cred ca toata si-au jucat un rol important.
  Emotii noi, bucurie, fericire - ma simt implinita, cu toate ca nu am facut ceva deosebit am o doza de energie pozitiva si multumesc mult oamenilor ce contribuie la aceasta. Imi fac viata mai frumoasa , va iubesc mult. ))

                                                   O zi placuta in continuare, cu dragoste Stefany.

Atit de drag...

Suntem oameni și ne este dat sa gresim. Fie o facem prin vorba fie prin comportament. Toţi ne inselam, dezamagim si tradam. Problema e ca unii asta o recunosc, iar alţii din potriva o ascund.
Imi pare bine, ca pot sa recunosc cind am greşit, ca pot sa cer iertare si sa iert. Ne este foarte greu sa iertam, dar la un timp anumit orcum o facem. O facem, cind nici nu ne dam seama de aceasta. O facem din stima, respect si de ce nu- si din cauza amintirilor ce ne leagă de omul dat.
   Octombrie... cu toate ca'i friguros si posomorit mi-a readus citiva oameni sufletului meu. Acum, îmi pare ca au fost acolo mereu, insa lipsa le-am simţit-o o vreme.
Deja de la începutul lunii am parte doar de lucruri placute pentru ce as dori sa ii multumesc Domnului. Cred ca si pe viitorul totul va fi ok si sper ca toţi sa aveţi parte de fericire.)

Bafta tuturor,

 Stefanita.

In ce consta fericirea???

Bani, masini, nopti nedormite si petrecute prin cele mai faimoase cluburi, ce-a mai perfomanta tehnica, haine, genti si incaltaminte de firma, 3-4 carduri cu mii de euro pe cont, odihna de citeva ori pe an la cele mai vestite hoteluri, bijuterii, apartamente cu 2 nivele, case construite dupa ultimile date s.a.
-Oare cu adevarat asta aduce fericirea?
 -Cred ca nu. In asta mai crede fetele/lumea din provincie si unele/unii oameni din oras. Catind fericirea doar in tot asta sau asteptind noi pierdem ani din viata, ani- pe care din pacate nimeni nu'i intoarce!!! De ce, daca cineva si'a cumparat Mercedes Vito dupa aceasta toti neaparat o s'a mearga la auto'salon si o sa-si procure si ei? De ce, daca o domnisoara mai populară din scoala sa făcut blondă, a doua zi majoritatea o sa fuga la frizerie sa se vopseasca si ele neatragind atentia daca le sta cu adevarat? De ce, daca tu nu ai posibilitatea sa-ti procuri ceva incepi sa critici si invidiezi???? De ce, tu trebuie sa copii pe cineva, sa iti cumperi lucrurile pe care le mai are cineva nu din cauza ca-ti sunt pe plac, dar din motivul ca doresti sa arati prin asta ceva persoanei date??
    Fraza , spusa de un om celebru ,,Noi toti ne nastem originali, dar murim copii" nu a fost spusa in zadar!
De ce, tu nu poti sa ai propriul stil? De ce, tu nu mergi sa inveti de profesia dorita, dar te duci la buissnes sau medicina fiind'ca asta este acum cea mai populara profesie, cu toate ca nu intelegi nimic in asta!
Sunt inca mii de :,,de ce"?
     Fiecare din noi are propriile vise, dorinte. De ce tu nu contribui cu nimic la devenirea acestora realitate?
Din simplu motiv, ca tu mereu copii pe cineva si ai realizari, dar opreste-te pe un minut si gindeste-te: oare asta ai vrut cu adevarat? Oare acesta a fost visul tau, sau iarasi traiesti viata cuiva?
De ce, daca prietena ta are  ceva si tu nu iti poti permite , in fata ii spui cuvinte de lauda si de mindrie, dar pe la spate cu prima ocazie o faci in tot felul?? De ce, daca la moment ea are prieten si tu nu -neaparat o sa-i spui fel de fel de prostii despre prietenul acesteia? De ce, te bagi in relatii? De ce, nu poti sincer sa te bucuri?!!
De ce, intilnim tot mai des persoane care s-au dezamagit in prieteni, care cu timpul nu mai cred in nimeni? Din motivul ca el era gata pentru tine sa faca orice, sa renunte la ceva de dragul tau. Si de ce, dupa toata dezamagirea  si tradarea te iarta? Fiind'ca te-a crezut o parte din viata lui, a crezut ca esti omul cu care va prieteni pina la sfirsitul vietii si acum e si normal ca sa nu recunosti ca l-ai dezamagit. E mai usor sa spui ca il socoteai doar de un amic in timp ce el frate sau sora. Daca tu nu aveai nevoie de el ca de cel mai bun prieten, de ce de fiecare data ajungeai la el? De ce, cind ai nevoie de el e cel mai bun prieten, dar cind la tine totul e superb nici nu-i dai un telefon sa afli cum o mai duce?!!
     Sincer, cred in prietenia oamenilor mai in virsta si a copiilor. Doar atunci prietenesti  fara un interes. Si acum sa ai un prieten cred ca e un motiv in plus ca sa fii fericit!!
De ce, daca tu nu suporti o persoana o sa incepi neaparat sa scoti vorbe despre ea?
         
P.S. E si incepe sa traiesti viata ta, incearca sa gindesti pozitiv, e si iti pune scopuri in viata. NU UITA: sa te bucuri de fiecare cafea bauta dimineata, de fiecare om pe care il ai aproape, bucura-te ca familia e alaturi si nu un ultimul rind bucura-te ca traiesti! Pentru ca sa ai zimbetul pe fata  si sa fii in al 9 cer nu e nevoie de euro, de masini si haine sau sa judici pe cineva!
    E de ajuns familia sa fie sanatoasa, oamenii care te iubesc si respecta sa te sustina, ochii pe care-i iubesti si fara care nu poti mereu sa ii privesti si de un prieten adevarat! Cred ca-i deajuns pentru fericire!
                                                                                                      Cu drag, Stefany