Femeile iubesc mai mult ca bărbații- asta reiese din ceea ce vedem, ce arată studiile sau chiar oamenii de lângă noi.
De fiecare dată când văd lacrimile, status-urile scrise sau fericire în ochii fetelor sper sincer și din toată inima că acea persoană alesă de ea simte aceleași lucruri. Apropo, poate și nu e alesă de ea, dar așa se primește într-un sfârșit că ne îndrăgostim nu mereu în cine ne dorim.
Iubesc și bărbații, dar o fac într-un alt mod. Ei pot să își controleze emoțiile, să ascundă sentimentele și să se prefacă că totul este ok. Ei sunt mai reținuți și eu cred că acesta e mare plus al lor, asta și ne mai ține de ei sau ne atrage la ei- tăcerea... Rar careva din ei vor scrie niște rânduri până la lacrimi, puțini vor sta în casă zile la rând pentru că ea nu scrie, pentru că ei îi este bine și fără dânsul, pentru că poate și reușește să își trăiască viața frumos când el intră în pământ de durere, de ură... Noi plângem, țipăm, întoarcem casa cu picioarele în sus, avem isterici, zile când preferăm să vedem doar patul, să avem muzică sau câteva filme bune și multă ciocolatăăăă. Ei iubesc în tăcere și preferă să ne demonstreze dragostea lor, noi însă preferăm cuvinte frumoase să zicem întruna dar și să le auzim de la ei. Ei se îndrăgostesc mai repede și pe puțin timp, noi mai greu și deodată ne pare că pe o veșnicie, dar iese undeva 1,2,3 ani... Ei iubesc să trăiască după principiul ,, aici și acum", iar noi ne ducem în viitor și visăm la familie, casă, copii și odihnă odată pe an. Nu mulți din ei o să umble să se intereseze de tine, în timp ce noi trebuie și dorim să știm fiecare pas al lor și după ce totul a luat sfârșit. La urma urmei chiar și după despărțire ei mai repede își revin, unii nici nu au nevoie ca să își revină pentru că ,, alta" l-a ajutat să o facă încă de când mai era cu tine. De aici și vin poeziile, rândurile sau faptele ce nu au o explicație pentru alții, pentru cei ce nu iubesc sau ce nu te înțeleg pe tine. Noi nu iubim să ascultăm sfaturile cuiva și nici nu privim totul realist pentru că în așa cazuri preferăm ochelarii roz, care ne vor păzi nu numai de soare dar și de oamenii ce ne înconjoară, ce ne vreau binele și ce văd totul fără prea mult optimism sau pesimism - ei văd totul cum este. Noi preferăm să fim niște optimiste din cap până în picioare și nici nu vrem să ne imaginăm că odată totul se va sfârși. Putem să acordam tot mai puțin timp familiei, prietenilor, serviciului dar de existența unora și uităm. Preferăm să acordăm câte puțin timp obligațiilor noastre ca fiice, ca studente, eleve sau angajate pentru ca ,, el" să nu ne ducă dorul, să nu se deprindă fără noi... și la urma vă despărțiți pentru că l-ai z***it cu atâta atenție și nu îi dai libertatea de care are nevoie.
Eu nu am fost așa îndrăgostită ca să nu mai pot, dar unicul sfat sau rugăminte pentru toate fete e să se respecte, să privească totul real și să înțeleagă că mai sunt sute al de EL. Viața cu un om nu se termină așa că aveți grijă de voi...
P.S. O carte bună pentru toate: ,, Mănâncă, roagă-te, iubește!"
De fiecare dată când văd lacrimile, status-urile scrise sau fericire în ochii fetelor sper sincer și din toată inima că acea persoană alesă de ea simte aceleași lucruri. Apropo, poate și nu e alesă de ea, dar așa se primește într-un sfârșit că ne îndrăgostim nu mereu în cine ne dorim.
Iubesc și bărbații, dar o fac într-un alt mod. Ei pot să își controleze emoțiile, să ascundă sentimentele și să se prefacă că totul este ok. Ei sunt mai reținuți și eu cred că acesta e mare plus al lor, asta și ne mai ține de ei sau ne atrage la ei- tăcerea... Rar careva din ei vor scrie niște rânduri până la lacrimi, puțini vor sta în casă zile la rând pentru că ea nu scrie, pentru că ei îi este bine și fără dânsul, pentru că poate și reușește să își trăiască viața frumos când el intră în pământ de durere, de ură... Noi plângem, țipăm, întoarcem casa cu picioarele în sus, avem isterici, zile când preferăm să vedem doar patul, să avem muzică sau câteva filme bune și multă ciocolatăăăă. Ei iubesc în tăcere și preferă să ne demonstreze dragostea lor, noi însă preferăm cuvinte frumoase să zicem întruna dar și să le auzim de la ei. Ei se îndrăgostesc mai repede și pe puțin timp, noi mai greu și deodată ne pare că pe o veșnicie, dar iese undeva 1,2,3 ani... Ei iubesc să trăiască după principiul ,, aici și acum", iar noi ne ducem în viitor și visăm la familie, casă, copii și odihnă odată pe an. Nu mulți din ei o să umble să se intereseze de tine, în timp ce noi trebuie și dorim să știm fiecare pas al lor și după ce totul a luat sfârșit. La urma urmei chiar și după despărțire ei mai repede își revin, unii nici nu au nevoie ca să își revină pentru că ,, alta" l-a ajutat să o facă încă de când mai era cu tine. De aici și vin poeziile, rândurile sau faptele ce nu au o explicație pentru alții, pentru cei ce nu iubesc sau ce nu te înțeleg pe tine. Noi nu iubim să ascultăm sfaturile cuiva și nici nu privim totul realist pentru că în așa cazuri preferăm ochelarii roz, care ne vor păzi nu numai de soare dar și de oamenii ce ne înconjoară, ce ne vreau binele și ce văd totul fără prea mult optimism sau pesimism - ei văd totul cum este. Noi preferăm să fim niște optimiste din cap până în picioare și nici nu vrem să ne imaginăm că odată totul se va sfârși. Putem să acordam tot mai puțin timp familiei, prietenilor, serviciului dar de existența unora și uităm. Preferăm să acordăm câte puțin timp obligațiilor noastre ca fiice, ca studente, eleve sau angajate pentru ca ,, el" să nu ne ducă dorul, să nu se deprindă fără noi... și la urma vă despărțiți pentru că l-ai z***it cu atâta atenție și nu îi dai libertatea de care are nevoie.
Eu nu am fost așa îndrăgostită ca să nu mai pot, dar unicul sfat sau rugăminte pentru toate fete e să se respecte, să privească totul real și să înțeleagă că mai sunt sute al de EL. Viața cu un om nu se termină așa că aveți grijă de voi...
P.S. O carte bună pentru toate: ,, Mănâncă, roagă-te, iubește!"