Salutare tuturor!
Pentru inceput as vrea sa imi cer iertare ca mult timp am lipsit de pe blog.
Am multe alte lucruri de facut: scoala, testari, examene, pretestari, lucrari, familie si prietenii dragi- nu am avut timp pentru a scrie rinduri frumoase doar pentru a acumula vizualizari.
Postarea de astazi va fi dedicata in special unor oameni si la general oamenilor pentru a citi si a isi pune careva inrebari.
Deci, suntem oameni... Fiecare din noi gresim si fiecare din noi trebuie sa ii oferim omului o a doua sansa. Depinde de acel om ce va face cu acea sansa o va folosi sau va face aceleasi greseli. Dar suntem toti muritori de rind, pacatosi si Dumnezeu ne da voie sa alegem ce sa facem. Daca din prima data facem alegerea gresita el ne indreapta spre calea cea dreapta apoi.
Suntem oameni ce ne iubim pe sine, ce ne respectam si oameni ce nu ne dorim sa fim vorbiti pe la spate sau tradat, dar fara aceasta e imposibila viata.
M-a tradat...(cuvintul nu e cel mai bine ales, dar nu gasesc un sinonim potrivit) prietenii dragi m-au tradat. Acum, privind in urma spre timpul ce a fost cred ca nu a fost o tradare. Asa doar s-a incheiat o anumita perioada a vietii. Suntem prea tineri ca sa vorbim despre niste tradari grandioase, in urma caror nu am dori sa ne trezim dimineata, sa mincam, sa deschidem ochii, sa facem cunostinte noi si sa mai traim. Poate pe unele din acestea si le-am simtit, dar a fost un nimic pe linga tradarile si scirba de care unii au parte.
Suntem nemultumiti pentru ca nu avem parinti milioneri, pentru ca nu traim in castele si pentru ca ce-a mai buna prietena nu en vri-un star. De asa viata au parte doar unii oameni si din acest motiv nu mai trebuie sa blestemam pe oamenii ce isi permit acest lucru sau pe rudele ce muncesc din greu pentru a mai plati unele facturi acumulate. Suntem foarte rautaciosi si vrem multe fara a face ceva in schimb. Pentru a avea ceea ce ne dorim, trebuie sa muncim zi de zi. Noi nu vrem sa muncim, noi vrem sa avem si casa si masina si masa la 20 de ani. Nu credem oamenii, cind doresc cu adevarat sa prieteneasca cu noi. Cautam in aceasta o farsa, credem ca e un joc, dar nu mereu este aceasta farsa. Ne este foarte greu sa avem incredere in cineva si sa ne deschidem ne e greu. Dar o facem oricum.... Pentru ca pina la prietenie mai e mult, pentru ca foarte rar credem in prieteni adevarati, pentru ca suntem niste nemultumiti de oricine si de orice ni se intimpla.
Cred ca ar fi bine sa pretuim oamenii pe care ii avem alaturi. Sa ii multumim ca ne sunt aproape si sa incercam sa nu dezamagim pe cineva.
With Love Stephany,
Pupici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu