Fără geantă și cu bani!

   Scrisesem anul trecut în o postare cum să economisim bani sau cum să ajungem acasă cu cumpărăturile doar de care avem nevoie. Ei bine, de anul trecut lucrurile sau mai schimbă.

   Pe la mijloc de februarie am găsit o geantă care îmi plăcuse foarte mult. Geantă neagră din piele, în forma unui dreptunghi mare, cu mânerele mici și cu imprimeu leopard în mijloc. O geantă destul de spațioasă că încăpea laptopul și foile A4 sau mape. Am stat cu ea în mână 5-10 minute și mă tot gândeam- ce să fac? Clar că aveam suma ce era indicată pe etichetă, dar erau dați de părinți pentru o săptămână și pentru cheltuieli. Am ieșit din magazin cu altceva în pachet ca să merg până la alt magazin, dusul și întorsul durând 15 minute maxim. Pe drum făcând o listă imaginară cu pro și contra am hotărât să intru totuși să o cumpăr și mă descurc eu săptămâna ce urma cumva cu ale mele 20 de genți acasă. Deschizând ușa magazinului mă îndrept spre colțișorul cela unde stătea ea și când colo: nu o văd! Una din domnișoare se apropie și mă întrebă ,,căutați geanta?" zic ,,daaaa" crezând că i se schimbase locul, dar mi se zice ,,gata, deja s-a cumpărat!". Nu cum? cum în 15 minute acolo, în o zi de luni, zi ploioasă și tare tare posomorâtă, în magazinul cu două nivele cineva a procurat anume acea geantă? 

Anume acea nuanță cu leopard îmi plăcuse atât de mult și anume ea deoarece era altfel decât celelalte pe care le am sau pe care le văd. Când văd ceva cu imprimeu leopard mă gândesc foarte mult pentru că, în cazul în care dau mulți bani și vreau să folosesc acel lucru până mă enervează sau se defectează. 

   E o istorioară destul de banală, din o zi din februarie 2014 în care văzusem  cea mai superbă geantă care acum nu-i a mea :D și datorită căreia am ajuns acasă ,,fără geantă și cu bani".

Stefany

Frica

De unde se mai ia si frica aceasta, care de multe ori ne încurca? Din experientele anterioare, or alta explicație eu nu găsesc - anume la mine.
Se face in asa fel ca: doar dupa ce te frigi, ai grija si controlezi cit de fierbinte-i ceaiul. Doar dupa ce te trădează, începi sa nu mai ai incredere in oameni. Doar dupa ce il vezi vorbind cu alta, începi sa-l controlezi. Si, doar dupa ce îngheți de nu-ti simți dintii, iai cel mai gros fular chiar daca va fi si +15. Doar dupa ce cazi, te gindesti cum sa te ridici si as mai putea scrie la infinit, dar sa revenim la ale mele si la motivul acestei postari. Mergind prin parc si luind o gura mare de cafea, in urma căreia mi-am fript toată gura- sunt mai atenta. Asa-i mereu si e bine ca in urma la asta înțelegi ceva si esti mai atent)) cel puțin in cazul meu.

Ei nu ne înțeleg...

   În multe cazuri bărbații nu ne înțeleg și asta nu-i o noutate.
Nu înțeleg de ce noi facem o isterică de-i crapă capul în zece doar pentru că nu ne place cum stă bluza pe care atât de mult o vrem.
Nu înțeleg de ce ar trebui să ne iubească mai mult cu tone de farduri și de ruje, decât atunci când suntem naturale.
Nu înțeleg de ce trebuie să ascultăm cântece la care bocim, când și așa ne este rău.
Nu înțeleg de ce le dăm papucii, chiar dacă îi iubim.
Nu înțeleg logica noastră și nici nu se mai complică să facă asta, oricum nu reușesc să ne înțeleagă gândurile. Nu înțeleg de ce purtăm încălțămintea incomodă, doar pentru că ne place.
Nu înțeleg de ce ne rușinăm să mergem acasă la el, să facem cunoștință cu ai lui.
Nu înțeleg fobia noastră de păianjeni sau taracani și cu fiecare ocazie ne sperie de ne vine să-i ucidem.
Nu înțeleg de ce facem ce nu vrem.
Nu înțeleg hobby-urile noastre.
Nu înțeleg cum să iubești să tot stai cu acul în mână și să coși.
Nu înțeleg de ce vrem rochie ca la aceea, pentru ca apoi să nu o purtăm ,, pentru că toate au de asta".
Nu înțeleg pentru ce stăm câte 4 ore în rând la casă, doar pentru că pantofii pe are i-am vrut sunt la reducere.
Unii în genere nu înțeleg toată nebunia asta căreia îi zicem shopping.
Nu înțeleg de ce vrem să fim iubite cu unghiile de 5 cm.
Nu înțeleg de ce ne frezăm sau vopsim și apoi nu ne place părul nostru.
Nu înțeleg de ce avem nevoie de mai mult timp ca să ne adaptăm și acomodăm.
Nu ne înțeleg când vrem și nu știm ce vrem.
   Dar în schimb, ne înțeleg când suntem în perioada aceea când ne ieșim din minți de 100 de ori. Înțeleg că 4 zile acolo nu au dreptul să se supere pe noi. Înțeleg că nu fiecare al nostru ,, pleacă" înseamnă te-ai dus. Înțeleg și nu ne înțeleg și dacă să recunoaștem noi singure uneori nu ne înțelegem, așa că...

Să dorești, să ai și să pierzi...

   Vorbeam zilele trecute cu două colege despre mașini. Am început această tema pentru că eram la plimbare și trebuia să mai atingem vreo temă neatinsă până atunci :D. Mergând pe jos prin Chișinău pur și simplu e imposibil să nu ajungi la acest subiect.

   Erau parcate niște mașini de lux și o colegă a început să ne zică că, dacă ar fi fost BMW-ul parcat al ei, l-ar fi spălat zilnic și niciodată nu avea să fie așa murdar cum era cel pe care-l văzusem, ar sufla praful la fiecare km parcurs ș.m.d. I-am zis că cândva și proprietarii acelor mașini ziceau la fel, cândva...într-un trecut îndepărtat când mașina aceasta putea să  fie al lor doar în vise. 

Și, așa se întâmplă mereu și cu orice. Atunci când nu ai- începi să visezi, să promiți și să dorești să fii proprietarul ideal al mașinii, fie ideal pentru persoana care te va iubi și îți va fi alături, cel mai devotat prieten dacă nu te vor trăda... Și când uiți de ce-ai promis, când pierzi și nu mai ai- înțelegi că nu te-ai purtat frumos sau de câte promisiuni nu te-ai ținut. 

   Or, asta-i legea vieții? Să dorești, să ai și să pierzi pentru ca din nou să dorești?  

Stefany

Gânduri de seară...

   Cum și pentru ce să te duci acolo, unde pe tine nu te așteaptă? Să te duci atunci când omul nu îți simte lipsa, cui îi este indiferent de tine, de unde ești, de ce ești acolo și de ce faci. :)

Uneori am impresia că dragostea faci din oamenii normali niște ,,ni-normali", or altă explicație eu nu găsesc cazului când cineva lasă ca să fie călcat în picioare și de parcă nu ar fi destul asta, el însăși se mai calcă. 

   Atunci când iubești și asta e reciproc- te simți cel mai frumos, cel mai deosebit și cea mai unică persoană de pe tot pământul, doar pentru că el/ea a ales să te iubească...iar atunci, când dragostea nu-i reciprocă încerci toate metodele posibile pentru a atrage atenție ( mândria, ignorarea, înjositul ș.a.).Se ajunge chiar până la disperare și îți e indiferent de tot ce zic ceilalți, de tot ce-ți zice persoana care nu vrea nimic de la tine și cu tine. Și mă tot întreb dacă se merită să tot bați în ușa care nu se va mai deschide pentru tine? Daa :) poți tu să o forțezi și să o deschizi, dar nimic nu se va schimba. Dezamăgirea (de partea aceasta a ușii, unde atât de mult doreai să te afli) va fi mare și se merită să uiți că ești cineva și că ai demnitate??? Eu cred că nu :)

P.S. Aveți grijă de dragostea voastră! :)

Stefany