Să dorești, să ai și să pierzi...

   Vorbeam zilele trecute cu două colege despre mașini. Am început această tema pentru că eram la plimbare și trebuia să mai atingem vreo temă neatinsă până atunci :D. Mergând pe jos prin Chișinău pur și simplu e imposibil să nu ajungi la acest subiect.

   Erau parcate niște mașini de lux și o colegă a început să ne zică că, dacă ar fi fost BMW-ul parcat al ei, l-ar fi spălat zilnic și niciodată nu avea să fie așa murdar cum era cel pe care-l văzusem, ar sufla praful la fiecare km parcurs ș.m.d. I-am zis că cândva și proprietarii acelor mașini ziceau la fel, cândva...într-un trecut îndepărtat când mașina aceasta putea să  fie al lor doar în vise. 

Și, așa se întâmplă mereu și cu orice. Atunci când nu ai- începi să visezi, să promiți și să dorești să fii proprietarul ideal al mașinii, fie ideal pentru persoana care te va iubi și îți va fi alături, cel mai devotat prieten dacă nu te vor trăda... Și când uiți de ce-ai promis, când pierzi și nu mai ai- înțelegi că nu te-ai purtat frumos sau de câte promisiuni nu te-ai ținut. 

   Or, asta-i legea vieții? Să dorești, să ai și să pierzi pentru ca din nou să dorești?  

Stefany