Uneori ma gindesc ca viata este prea dura cu noi, cu unii din noi. Suntem din neamul ce nu a fost multumit niciodata de ce are si isi dorea mai mult. E bine cind avem scopuri in viata, pe care cu orice pret trebuie sa le atingem, dar ce e caracteristic anume acestui popor - al nostru e sa tace si sa aplece capul cind cineva ne inchide gura.
Se zice ca Moldova e una din cele mai saraci tari, asa si este - poate. Zic cuvintul poate deoarece avem cele mai mici salarii si cele mai mari preturi. Avind preturile ridicate la: alimente, haine, tehnica chiar si materiale de constructie aceasta nu opreste lumea sa isi cumpere ceva, sa manince sau sa construiasca. Inseamna, ca totusi lumea are bani de face sarbatori in care baga mii de lei, de cumpara obiectele ce la noi sunt mai scumpe de 3 ori. Gindindu-ma la acestea si la faptul citi bani uneori cheltuim pe niste prostii, lucruri de care nu avem nevoie, cred ca problema noastra consta in aceea ca noi nu stim sa pretuim banii. Nu voi merge prea departe si voi vorbi chiar despre mine. Venind primavara e si normal ca avem nevoie de ceva nou in garderoba noastra: cele veche s-au uzat, nu mai sunt la moda sau marimea nu e corespunzatoare. Primind o suma de bani in miina am inceput sa caut lucrurile de care am nevoie. Fiind nemultumita de ce am gasit, am dat de o geanta ce mi-a placut nespus de mult. Chiar in postul NEWS http://stefany-life.blogspot.com/2012/05/ro-salutare-tuturorpentru-ca-e.html , postat acum citeva zile scrieam ca cit oe ce nu sunt ce-a mai fericita din lume, deoarece am o noua geanta. Cu mult entuziasm si dragoste vorbeam despre asta, dar se putea sa ma reintorc acasa cu banii in buzunar si sa ii pastrez pentru lucrurile dorite - orcum aveam eu sa le gasesc. Nu am facut asa..
Ma gindesc ca eu si lumea ca mine (cu siguranta suntem multi din acesia) suntem niste egoisti si hapsini. Uneori poate si nebuni pentru ca nu ne putem stapini cind vedem in fata noastra e bijuterie, haina (fetele sigur o sa ma inteleaga). Suntem niste hapsini pentru ca ne gindim doar la noi. Suntem oameni ce primesc o mare fericire de la lucrurile materiale, asa este : un nou telefon dupa ce celalalt s-a defectat, excursie in o tara, o pereche de cercei, pantofi si multe altele - iata ca acestea sunt motivele noastre de a fi fericiti. Eu mereu am zis , precum si altii : ,,fericirea nu consta in bani", dar sa fim realisti : cind nu ai cu ce imbraca familia sau ce le pune pe masa nu iti mai arde sa te zimbesti si sa fii in culmea fericirii pentru ca afara a iesit Soarele. Fericirea nu consta numai in bani, dar pe bani sau pe ceea ce se poate de facut cu ei se bazeaza drumul nostru spre fericire. Ma gindesc la acestea nu cind am ceva, nu inainte de a procura ceva, nu cind sunt fericita si nici nu cind sunt suparata pe cineva. M-am gindit acum, cind am vazut de ce necazuri uneori oamenii au parte. Desigur, si la mine ca la ceilalti sunt careva probleme, dar noi nu incercam sa ne gindim la toate acestea cind am cazut jos (atunci nu avem timp sa ne gindim ce nu am facut bine, in asa situatie suntem nemultumiti de ce anume noua ni s-a intimplat asta?) si nici cind suntem fericii nu ne gindim la aceasta (deoarece fericirea ne face sa uitam de toate).
Dupa toate acestea, cred ca nimic nu e asa de dur ca realitatea. Aceasta e singurul nostru motiv ca sa facem ceva, sa muncim, sa speram, sa iubim si sa multumim pentru ce avem. Cind vezi ce se intimpla cu oamenii ce te inconjoara, atunci incepii sa pretuiesti orice banut ce inainte il aruncai prin casa sau chiar la cos.
Stiu ca multe nu voi putea schimba cu aceasta postare, dar vreau ca sa incepem sa cheltuim banii pe lucrurile strict necesare si sa multumim lui Dumnezeu penru tot ce avem.
Se zice ca Moldova e una din cele mai saraci tari, asa si este - poate. Zic cuvintul poate deoarece avem cele mai mici salarii si cele mai mari preturi. Avind preturile ridicate la: alimente, haine, tehnica chiar si materiale de constructie aceasta nu opreste lumea sa isi cumpere ceva, sa manince sau sa construiasca. Inseamna, ca totusi lumea are bani de face sarbatori in care baga mii de lei, de cumpara obiectele ce la noi sunt mai scumpe de 3 ori. Gindindu-ma la acestea si la faptul citi bani uneori cheltuim pe niste prostii, lucruri de care nu avem nevoie, cred ca problema noastra consta in aceea ca noi nu stim sa pretuim banii. Nu voi merge prea departe si voi vorbi chiar despre mine. Venind primavara e si normal ca avem nevoie de ceva nou in garderoba noastra: cele veche s-au uzat, nu mai sunt la moda sau marimea nu e corespunzatoare. Primind o suma de bani in miina am inceput sa caut lucrurile de care am nevoie. Fiind nemultumita de ce am gasit, am dat de o geanta ce mi-a placut nespus de mult. Chiar in postul NEWS http://stefany-life.blogspot.com/2012/05/ro-salutare-tuturorpentru-ca-e.html , postat acum citeva zile scrieam ca cit oe ce nu sunt ce-a mai fericita din lume, deoarece am o noua geanta. Cu mult entuziasm si dragoste vorbeam despre asta, dar se putea sa ma reintorc acasa cu banii in buzunar si sa ii pastrez pentru lucrurile dorite - orcum aveam eu sa le gasesc. Nu am facut asa..
Ma gindesc ca eu si lumea ca mine (cu siguranta suntem multi din acesia) suntem niste egoisti si hapsini. Uneori poate si nebuni pentru ca nu ne putem stapini cind vedem in fata noastra e bijuterie, haina (fetele sigur o sa ma inteleaga). Suntem niste hapsini pentru ca ne gindim doar la noi. Suntem oameni ce primesc o mare fericire de la lucrurile materiale, asa este : un nou telefon dupa ce celalalt s-a defectat, excursie in o tara, o pereche de cercei, pantofi si multe altele - iata ca acestea sunt motivele noastre de a fi fericiti. Eu mereu am zis , precum si altii : ,,fericirea nu consta in bani", dar sa fim realisti : cind nu ai cu ce imbraca familia sau ce le pune pe masa nu iti mai arde sa te zimbesti si sa fii in culmea fericirii pentru ca afara a iesit Soarele. Fericirea nu consta numai in bani, dar pe bani sau pe ceea ce se poate de facut cu ei se bazeaza drumul nostru spre fericire. Ma gindesc la acestea nu cind am ceva, nu inainte de a procura ceva, nu cind sunt fericita si nici nu cind sunt suparata pe cineva. M-am gindit acum, cind am vazut de ce necazuri uneori oamenii au parte. Desigur, si la mine ca la ceilalti sunt careva probleme, dar noi nu incercam sa ne gindim la toate acestea cind am cazut jos (atunci nu avem timp sa ne gindim ce nu am facut bine, in asa situatie suntem nemultumiti de ce anume noua ni s-a intimplat asta?) si nici cind suntem fericii nu ne gindim la aceasta (deoarece fericirea ne face sa uitam de toate).
Dupa toate acestea, cred ca nimic nu e asa de dur ca realitatea. Aceasta e singurul nostru motiv ca sa facem ceva, sa muncim, sa speram, sa iubim si sa multumim pentru ce avem. Cind vezi ce se intimpla cu oamenii ce te inconjoara, atunci incepii sa pretuiesti orice banut ce inainte il aruncai prin casa sau chiar la cos.
Stiu ca multe nu voi putea schimba cu aceasta postare, dar vreau ca sa incepem sa cheltuim banii pe lucrurile strict necesare si sa multumim lui Dumnezeu penru tot ce avem.
Stefany,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu