De-ale cititului

   "Omul se cunoaște pe marginea prăpastiei, în nuditatea lui, dacă îl pătrunzi, dacă ai curaj sa cobori în el și prin el în Infern, dacă nu te sperii de uratul din om și te oprești. Omul se cunoaște adânc prin cel mai subtil dans al sufletului și al spiritului sau. Când simți ca iubești un om, înseamna ca poți sa tai cerul în doua cu sufletul tău, ca poți sa cobori cu acel om împreună în Infernul lui și al tău. Ca acel om se arata în goliciunea lui, se dezbracă și te lasă sa exiști în el, te lasă sa cauți în el. Încrederea ca celalalt nu te va ucide nu are cum sa fie cu jumătate de măsură. Ori îl lași sa trăiască în tine cu totul, ori îl oprești la ușa sufletului și te dezminți. Iubirea nu înseamnă sa ceri unui om sa se schimbe, ci sa îl determini sa se schimbe singur, sa aibă nevoie sa se schimbe, sa simtă necesara schimbarea."

Chris Simion

Sadece Sen

 Eu mereu mă plâng pe memoria mea :D. În lucrurile pe care le uit intră şi filmele. Şi, de fiecare dată când cineva cere să recomand un film: eu nu ştiu ce să zic de parcă am amnezie. Ştiu că nu sunt unica şi pentru că cu timpul o să îmi reamintesc doar fragmente şi sigur că ,,o să îmi steie pe limbă titlul sau numele actorilor". Aşa că astăzi o recomandare de film...
   Am început să-l privesc pentru că îl găsisem la un băiat. A zis că a plâns, dar să nu îl parafrazez: boşitttt (bine... o să zic că-mi place de el şi la cât de pretenţios e, am fost încrezută că o să îmi placă de îl recomandă). Am plâns şi eu cu Maşa, cum nu îmi amintesc să plâns la un film împreună. Bănuiesc că e primul film turcesc pe care l-am privit. Un film bun care a meritat cele 100 de minute acordate şi care lasă loc de o mie de gânduri; despre viaţă, dragoste, sport, sănătate şi darul de a vedea.

   Nu am să povestesc subiectul aici, însă dacă îmi cereți un film, o fac cu cea mai mare plăcere: SADECE SEN.

Sursa: Sadece Sen, Facebook

Un început de săptămână cât mai productiv,

Stefany

Λαδόκολλα, Atena

Trebuia să treacă o lună, ca să ajung la internet, să am timp liber şi dorinţa de a vă povesti despre vara asta. Pentru că sunt multe poze şi multe de scris, când voi avea timp liber cu cea mai mare plăcere o să vă bucur cu postări.

   Astăzi- poze şi părerea despre un local tare drăguţ din Atena. Se numeşte Λαδόκολλα.

Să încep cu negativul: lipsa pozelor în meniu cu bucate. Cea mai mare problemă a noastră era că nu cunoaștem greaca şi a lor că înţeleg foarte rău engleza :D. Cred că e vizitat mai mult de localnici, decât de turişti şi din acest motiv nici nu se găseşte meniu în altă limbă. Noi ne-am descurcat cu verişoara mamei, care ne-a dus în acest locuşor minunat. 

Eram patru persoane şi toate flămânde. Salatele au fost alese de verişoara mamei care au fost foarte delicioase şi pe care le-aş face acasă dacă totul ar fi aşa de uşor şi dacă în fiecare cafenea s-ar spune ingredientul secret fără de care nu iese totul exact ca la ei. Trei persoane au ales carne de berbec şi eu de pui. Atenţie: dacă sunteţi pentru prima oară în Grecia, trebuie să ştiţi că porţiile sunt mari. Destul de mari ca apoi să rugaţi să vi se pună la pachet şi ei să facă asta fără nişte priviri cum le pot face unii chelneri de la noi. Fără să se achite ceva suplimentar pentru pungă etc. şi să îţi aranjeze totul cu drag, frumos şi să îţi ureze de trei ori o zi bună.