Sadece Sen

 Eu mereu mă plâng pe memoria mea :D. În lucrurile pe care le uit intră şi filmele. Şi, de fiecare dată când cineva cere să recomand un film: eu nu ştiu ce să zic de parcă am amnezie. Ştiu că nu sunt unica şi pentru că cu timpul o să îmi reamintesc doar fragmente şi sigur că ,,o să îmi steie pe limbă titlul sau numele actorilor". Aşa că astăzi o recomandare de film...
   Am început să-l privesc pentru că îl găsisem la un băiat. A zis că a plâns, dar să nu îl parafrazez: boşitttt (bine... o să zic că-mi place de el şi la cât de pretenţios e, am fost încrezută că o să îmi placă de îl recomandă). Am plâns şi eu cu Maşa, cum nu îmi amintesc să plâns la un film împreună. Bănuiesc că e primul film turcesc pe care l-am privit. Un film bun care a meritat cele 100 de minute acordate şi care lasă loc de o mie de gânduri; despre viaţă, dragoste, sport, sănătate şi darul de a vedea.

   Nu am să povestesc subiectul aici, însă dacă îmi cereți un film, o fac cu cea mai mare plăcere: SADECE SEN.

Sursa: Sadece Sen, Facebook

Un început de săptămână cât mai productiv,

Stefany