Câți prieteni am avut în copilărie și câți avem acum? Cred că va-ți pus această întrebare și nu numai odată.
Totul s-a schimbat pentru că și noi ne-am schimbat. Timpul ne face altfel și ne dictează un alt comportament în prezent. Diferența - n prietenia de acum și cea din copilărie, e-n aceea că fiind copii eram sinceri unul față de celălalt. Nu era invidia și nici nu ascultam bârfele ce erau spre adresa noastră. Nici nu știam ce înseamnă - o bârfa. Ne bucuram când cineva cu un pumn de ciocolate și din câte îmi reamintesc chiar împărțirăm una la doi ca să fim toții împăcați. Acum vă mai împărțiți așa? ...
Dacă prietenului îi cumpăra o mașină de jucat- ce bucurie era la toți, nu prietenul dar toată curtea avea o nouă jucărie sau când careva o nouă rochie la Barbie...toate- și îmbrăcau păpușele în ea, până cineva nu o rupea ( pentru că nu aveam toate păpușele la fel). Un pachet de semințe îl împărțeam ca frații egal și când mai venea cineva fiecare dădea câteva semințe din pumnișorul său.
Acum, când îți cumperi o mașină se bucură toții prietenii sincer pentru tine? Rar... Rar...
Rar o să găsești pe cineva, care să împartă ultima bucată de ceva cu tine și dacă o va împărți, va veni timpul când va cere ceva în schimb.
Contează mult dacă ai o persoană de încredere alături, care va fi gata să se pună pentru tine. Știu că mulți s-au dezamăgit, au fost trădați și totuși mai speră să găsească persoana căreia i-ar putea zice orice.
Eu cred în prietenie și prietenia necesită încredere, puterea de a trece prin multe încercări și obstacole, dar puțin doresc să urmeze aceste trepte necesare pentru a avea o prietenie adevărată.
Am prieteni și am persoane pentru care aș face ceva, aș face numai dacă aș ști că se merită. Dacă aș fi sigură că au face și ei la fel.
Revenind, vreau să zic că totuși prietenia nu este veșnică. Vine acel moment când se produce acea ruptură în firul prieteniei și, de aceea fiți atenți la lucrurile ce le ziceți ,, prietenilor". Pentru că va veni momentul, când nimeni nu o să îți spele rufele pe la spate mai bine ca un bun - fost prieten. Nu cred că prietenia trebuie oferită la toți, dar nici nu se poate să te bazezi doar pe o singură persoană și să îi ignori pe ceilalți.
Totul este foarte simplu - omul nu o să își murdărească mâinile pentru a-ți oferi ție ajutor, pentru a sări în apărarea ta. În genere, după o discuție aprinsă cu cineva la care e prezent și prietenul tău, poți vedea cu ce om prietenești. În așa cazuri, îmi place foarte mult când prietenul tace și apoi, când întrebi - de ce a tăcut? îți răspunde- da ce să mă bag? lămuriți- vă voi... Așa și i-ai zice: ,,de ce să se bage", dar mai repede îl bagi pe el. :))
Cred că prietenia era altceva, însemna ceva și oamenii chiar încercau să deie ceva din ei pentru cinstea și onoarea celuilalt, acum, găsești mai rar așa cazuri.
Totul s-a schimbat pentru că și noi ne-am schimbat. Timpul ne face altfel și ne dictează un alt comportament în prezent. Diferența - n prietenia de acum și cea din copilărie, e-n aceea că fiind copii eram sinceri unul față de celălalt. Nu era invidia și nici nu ascultam bârfele ce erau spre adresa noastră. Nici nu știam ce înseamnă - o bârfa. Ne bucuram când cineva cu un pumn de ciocolate și din câte îmi reamintesc chiar împărțirăm una la doi ca să fim toții împăcați. Acum vă mai împărțiți așa? ...
Dacă prietenului îi cumpăra o mașină de jucat- ce bucurie era la toți, nu prietenul dar toată curtea avea o nouă jucărie sau când careva o nouă rochie la Barbie...toate- și îmbrăcau păpușele în ea, până cineva nu o rupea ( pentru că nu aveam toate păpușele la fel). Un pachet de semințe îl împărțeam ca frații egal și când mai venea cineva fiecare dădea câteva semințe din pumnișorul său.
Acum, când îți cumperi o mașină se bucură toții prietenii sincer pentru tine? Rar... Rar...
Rar o să găsești pe cineva, care să împartă ultima bucată de ceva cu tine și dacă o va împărți, va veni timpul când va cere ceva în schimb.
Contează mult dacă ai o persoană de încredere alături, care va fi gata să se pună pentru tine. Știu că mulți s-au dezamăgit, au fost trădați și totuși mai speră să găsească persoana căreia i-ar putea zice orice.
Eu cred în prietenie și prietenia necesită încredere, puterea de a trece prin multe încercări și obstacole, dar puțin doresc să urmeze aceste trepte necesare pentru a avea o prietenie adevărată.
Am prieteni și am persoane pentru care aș face ceva, aș face numai dacă aș ști că se merită. Dacă aș fi sigură că au face și ei la fel.
Revenind, vreau să zic că totuși prietenia nu este veșnică. Vine acel moment când se produce acea ruptură în firul prieteniei și, de aceea fiți atenți la lucrurile ce le ziceți ,, prietenilor". Pentru că va veni momentul, când nimeni nu o să îți spele rufele pe la spate mai bine ca un bun - fost prieten. Nu cred că prietenia trebuie oferită la toți, dar nici nu se poate să te bazezi doar pe o singură persoană și să îi ignori pe ceilalți.
Totul este foarte simplu - omul nu o să își murdărească mâinile pentru a-ți oferi ție ajutor, pentru a sări în apărarea ta. În genere, după o discuție aprinsă cu cineva la care e prezent și prietenul tău, poți vedea cu ce om prietenești. În așa cazuri, îmi place foarte mult când prietenul tace și apoi, când întrebi - de ce a tăcut? îți răspunde- da ce să mă bag? lămuriți- vă voi... Așa și i-ai zice: ,,de ce să se bage", dar mai repede îl bagi pe el. :))
Cred că prietenia era altceva, însemna ceva și oamenii chiar încercau să deie ceva din ei pentru cinstea și onoarea celuilalt, acum, găsești mai rar așa cazuri.
***
...când priveam filme de dragoste, în care se încheiau contracte înaintea căsătoriei nu înțelegeam de ce? cum așa?... Acum, văd un mare avantaj în asta. Cred că pentru a ajunge să faci un contract trebuie să te îndoiești de propria dragoste sau de a celuilalt sau doar pentru a te proteja, ca mai apoi să nu rămâi fără nimic și cealaltă persoană cu de toate.
Eu- nu aș face un contract înainte de a mă căsători, dar de ce nu am face noi unul înainte de a-i zice cuiva prieten? Înainte de ai zice cela mai personale lucruri?
Cum va fi asta? :
Eu mă distrez cu tine, cheltuim banii împreună, mergem la shopping, restaurante, dar când ai nevoie de ajutor eu nu îți ofer nimic, nu cere nimic de la mine.
Poate cuiva o să i se pară o idee nebună și rea, dar ar fi bine. Nu te-ar supăra așa mult când prietenul îți întoarce spatele. Nu ai vedea fața lui înăcrită, când l-ai ruga frumos să facă ceva. Nu ai mai auzi vorbe pe la spate, vorbe care doar lui i le-ai zis. Nu ai cere mai multe decât ar fi indicat în acel contract, ai ști unde e limita și ce obligații ai.
Îs sigură că ideea cu contract la mulți din care va citi această postare li se va părea stupidă, dar hai să recunoaștem că ... noi, cu toții avem deja acest contract la noi în cap. Și, de ce nu am face-o în scris? Pentru că așa fiecare are în cap propriul contract dar așa vor fi unul la două persoane.
Și...recitind primul enunț din postare mă întreb: da unde-s prietenii copilăriei noastre?? De ce nu ținem cu toții legătura? De ce nu ne întâlnim ca înainte? Pentru că am crescut, pentru că suntem altfel...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu