Anii contează?

   Eu cred în dragoste, cred ca dacă omul e fericit (și asta se poate citi pe chipul lui) atunci -vârsta nu contează. Contează sentimentele, tot ce trăiesc doi oameni împreuna, când ii desparte diferența de 2, 5, 7, 10, 15, 20, 22, 25...de ani. Totul e bine și frumos pina in clipa in care te gindesti la tine ca-i putea fi in așa situație. Atunci sigur se schimba părerea, dacă înainte de astea tot ziceai: nu, nu, nu ii posibil așa ceva... 

Dacă doi oameni sunt împreună și nu umbla sa se ascundă de restul lumii, aceasta lume nu are decât sa le accepte fericirea. Ați observat ca femeia care se îndrăgostește sau e iubita arată mai bine ca anterior? Si tot o vorbesc pe la spate: unde a fost? Ce a facut? Fericirea asta nu vine pentru ca a ajuns pe mâinile unui plastician sau poate pentru ca o găsit în sfârșit crema pentru întinerire!? Ar fi bine dacă la aceste doamne ar scrie pe frunte ,,iubesc" și sa fie clar motivul pentru care ,,parca a mai dat jos 5 kg" sau ,, sigur, sigur a făcut careva intervenții chirurgicale, înainte nu îți amintești cum arată?". Ar fi bine măcar odată-n viata fiecare sa își facă aceasta intervenție și anii chiar nu contează. Dacă iubești- inima ta mereu e tânăra.
    Și totuși scriu aceasta postare și încerc sa înțeleg care-i poziția mea: sunt pro sau contra relațiilor când un anumit EL sau EA este mai mare cu ,,x" ani?! Personal oamenii aceia nimic nu mi-au făcut de sa ii urăsc și sa nu ii suport, dar totuși mai vine si ideea ca așa-i învățată societatea noastră ca si cum asta nu ar fi ceva normal. Suntem obișnuiți sa bârfim, vorbim si judecam si nici într-un caz sa înțelegem. 

La ce se așteaptă fetele de 20 de ani de la bărbații de 35, 40, 45 de ani? Poate lipsa tatălui in copilărie, poate dorința de a fi în mâinile cuiva puternic, poate siguranța care ii o poate el da ei, poate puterea pe care o are la acea vârsta si la propriu si la figurat acum vorbesc, poate chiar si banii pe care ea încă nu-i poate face fiind in primul sau al doilea an!? Dar ce dorește si de ce are nevoie un băiet, pentru ca mi se încâlcește limba sa ii zic bărbat la al lui douăzeci si ceva de ani? Dragoste, afecțiune, pasiune, bani? Nu știu de ce dar parcă-i mai ușor de acceptat o domnișoară cu un domn, decât invers. Nu știu cât pot dura asemenea relații și tot încerc să înțeleg ce vor acei băieți de la doamne? Contează experiența ei atât de mult sau asta vine de la o dezamăgire în una mai mică? Cică aceea dacă e și cu casă e și cu masă și bani, nu va mai avea același comportament. Aproape toți oamenii când se îndrăgostesc uită și de cap și de ce au în el și de cine e sau se face imediat orb și surd și aude și vede doar ce el vrea.
Clar e una că în acest gen de relații atât doamna ce e mai mare cât și domnul ce e cât pe ce tată își asumă riscul de a fi vorbit pe la spate din cap până în picioare și relația lor să fie mai cu greu acceptată. Dacă curajul și dragostea-i așa de mare, de ce nu??