Cred că zilnic aud acest cuvânt. Cei de la 15-16 ani până la cei de 22-25 îl folosesc prea des.
Mă refer la noi - la generația aceasta ce ascultă p.o.h.u.i , care în momentul când nu fac ceva pentru relația lor sau prea repede zic ,,te iubesc". Umblă pe la fiecare colț și țipă că ,, dragostea-i o sucă" și mă mai refer la cei care cred că au obținut ceva foarte important în viață vizitând un club sau cumpărându-și haine de la o firmă renumită.
Eu nu știu de ce, dar noi nu mai considerăm de motiv de mândrie orașul sau în cazul unora satul în care ne-am născut, chiar ne simțim incomod să le zicem altora de unde suntem sau ne dorim să ne schimbăm cât mai repede actele pentru ca să se indice alt domiciliu. Ne plângem că țara asta e săracă, că nu-i transparență și rămân din ce în ce mai puțini oameni pe acest meleag. Dacă îmbrăcăm ceva mai vechi sau procurat de la piață/ second hand credem că cu toții se uită doar la hainele noastre și știu și de unde sunt cumpărate. Stăm 20 de minute până facem o poză pe placul nostru în care se va vedea și ceasul și inelele și noua bluză. Pozele în care zâmbim sincer sau făcută într-o zi importantă pentru noi niciodată nu o să le postăm în rețelele de socializare pentru că am calculat deja câte like-uri sau 5+ vom strânge. Pozăm totul: haine, casa, familia, ce mâncăm, bem și pe unde umblăm și asta îi mândria noastră. Invidia este și ea o dovadă că ai cu ce te mândri, că ești cineva sau că ai făcut ceva. Încercăm să etalăm totul: credința, modul de a fi și chiar și lucruri intime. Lumea-și schimbă iubiții/ iubitele ca pe o plapumă: cineva odată la câteva sezoane, cineva la săptămâni și cei mai capricioși odată la câteva zile. După aceasta ne plângem că nu avem noroc, că nimeni nu ne iubește așa cum suntem, că toți/ toate -s la fel. Umblăm din mâini în mâini ca o minge și când ajunge această minge să fie uzată - regretăm și înjurăm. Iată moment în care ar trebui să ne folosim de mândria noastră, nu să arătăm prin poze sau prin transportul public strigând: ,, Faa oaio, uite pe unde calci!!!".
Duminică mergând în mașină cu un bătrân s-a apropiat de mama cu 5 minute înainte de a ajunge într-un sat ca să-i zică cu un zâmbet frumos ,, aista-i satul meu de baștină și iată aceea de acolo îi casa părinților mei!" ...
Un caz în care trebuie de demonstrat mândria și dragostea noastră față de ceva. Nu atunci când ne certăm cu cineva și nu sunăm primul/ prima, nu când mare faptă facem când închidem cuiva telefonu-n nas. Valorile s-au schimbat și desigur că cu toți din acei ce citesc asta o să zică: Nu, nu ... da eu nu sunt de acesta/ aceasta". Nu sunteți așa :))) Ș ap ce? Pui vri-o fotkă dar cu șe-ai făcut sau pe unde ai fost azi.
Mândrie? Care mândrie?
Mă refer la noi - la generația aceasta ce ascultă p.o.h.u.i , care în momentul când nu fac ceva pentru relația lor sau prea repede zic ,,te iubesc". Umblă pe la fiecare colț și țipă că ,, dragostea-i o sucă" și mă mai refer la cei care cred că au obținut ceva foarte important în viață vizitând un club sau cumpărându-și haine de la o firmă renumită.
Eu nu știu de ce, dar noi nu mai considerăm de motiv de mândrie orașul sau în cazul unora satul în care ne-am născut, chiar ne simțim incomod să le zicem altora de unde suntem sau ne dorim să ne schimbăm cât mai repede actele pentru ca să se indice alt domiciliu. Ne plângem că țara asta e săracă, că nu-i transparență și rămân din ce în ce mai puțini oameni pe acest meleag. Dacă îmbrăcăm ceva mai vechi sau procurat de la piață/ second hand credem că cu toții se uită doar la hainele noastre și știu și de unde sunt cumpărate. Stăm 20 de minute până facem o poză pe placul nostru în care se va vedea și ceasul și inelele și noua bluză. Pozele în care zâmbim sincer sau făcută într-o zi importantă pentru noi niciodată nu o să le postăm în rețelele de socializare pentru că am calculat deja câte like-uri sau 5+ vom strânge. Pozăm totul: haine, casa, familia, ce mâncăm, bem și pe unde umblăm și asta îi mândria noastră. Invidia este și ea o dovadă că ai cu ce te mândri, că ești cineva sau că ai făcut ceva. Încercăm să etalăm totul: credința, modul de a fi și chiar și lucruri intime. Lumea-și schimbă iubiții/ iubitele ca pe o plapumă: cineva odată la câteva sezoane, cineva la săptămâni și cei mai capricioși odată la câteva zile. După aceasta ne plângem că nu avem noroc, că nimeni nu ne iubește așa cum suntem, că toți/ toate -s la fel. Umblăm din mâini în mâini ca o minge și când ajunge această minge să fie uzată - regretăm și înjurăm. Iată moment în care ar trebui să ne folosim de mândria noastră, nu să arătăm prin poze sau prin transportul public strigând: ,, Faa oaio, uite pe unde calci!!!".
Duminică mergând în mașină cu un bătrân s-a apropiat de mama cu 5 minute înainte de a ajunge într-un sat ca să-i zică cu un zâmbet frumos ,, aista-i satul meu de baștină și iată aceea de acolo îi casa părinților mei!" ...
Un caz în care trebuie de demonstrat mândria și dragostea noastră față de ceva. Nu atunci când ne certăm cu cineva și nu sunăm primul/ prima, nu când mare faptă facem când închidem cuiva telefonu-n nas. Valorile s-au schimbat și desigur că cu toți din acei ce citesc asta o să zică: Nu, nu ... da eu nu sunt de acesta/ aceasta". Nu sunteți așa :))) Ș ap ce? Pui vri-o fotkă dar cu șe-ai făcut sau pe unde ai fost azi.
Mândrie? Care mândrie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu