Gânduri...

Ce-ar fi dacă ne-am învăța să ocolim hainele negre când avem careva probleme?
Ce-ar fi dacă de fiecare dată când cineva ar pleca din viața noastră, ne-am apropia și am cuprinde pe cei ce au rămas?
Ce-ar fi dacă de fiecare dată când am face ordine, n-am mai muta lucrurile de care nu avem nevoie dintr-un colț în altul, dar le-am oferi cuiva în dar? Se va găsi cineva ce are nevoie de asta.
Ce-ar fi dacă aparențele nu ar înșela?
Ce-ar fi dacă în momentul în care ne stropește o mașină sau ne calcă cineva pe picior nu am mai vrea imediat să le spargem capul?
Ce-ar fi dacă am trăi viața un pic altfel... Fără atâta ură, fără de ,,făcutul din țânțar-armăsar?"  Fără multe comentarii de prisos, fără zâmbete false și fără ca să sărutăm pe cineva și-n fund pentru o favoare?
Ce-ar fi dacă ne-am purta obișnuit cu omul ce-i de altă naționalitate sau ce se străduie să vorbească în limba noastră? Nu că asta nu ar suna amuzant pentru unii, dar ,,râde prostul de prostia lui".
Ce-ar fi dacă ni s-ar permite să ne alegem singuri calea-n viață fără ,,Da Valea lui Zina e la medicină șî și e îi mai deșteaptă ca tine? Du-te și tu că o proastă ș iau unde o ajiuns!"
Ce-ar fi dacă circularea liberă în UE ne-ar face și pe noi mai dezghețați, mai indiferenți, mai pozitivi și am trăi totul mai cu viață, am face lucrurile mai cu dăruire? Nu că plecatul pe la odihnă nu e ok, dar când îmi reamintesc de proastele obiceiuri ale unor moldoveni îmi vine să ...
Ce-ar fi dacă nu ne-am crede atotștiutorul, dar am recunoaște când greșim pentru că omul din greșeli învață?
Ce-ar fi viața noastră fără scopuri și fără vise?
Și ce-ar fi dacă nu am face reparație peste fiecare an și se merită o viață să muncești pentru patru pereți, care tot nu-i iei cu tine?
Și da, ce-ar fi dacă am accepta oamenii așa cum sunt? Fără multă vorbă, morală?
Și ce ar fi dacă... (fiecare continuă acest gând pentru el, găsind răspuns la careva întrebări)!

Stefany