De mica locuiesc la oraș. Primii 5 anișori i-am trăit la casa pe pământ, apoi m-am mutat la bloc prin 1998-1999. Pe timpurile celea putini își permiteau sa aibă condițiile-n casa, care erau la apartament. Nu regret faptul ca mi-am petrecut copilăria aici- mi se părea interesant și plus mereu eram multi copilași.
Cu timpul, am început sa observ careva dezavantaje: 45% din locatari erau bătrâni. Bătrâni - mofturoși, morocănoși la care mereu ceva nu le era pe plac (ne jucam prea mult, întâmplator aruncam mingea în ograda cu flori sau mâncam miere și nuci de pe copacii tuturor locatarilor-bătrânii credeau ca erau a lor personale). Fiind rusi și obișnuiți ca totul sa fie pe placul lor și pe gratis, ne comandau sau se uitau cu ochii pătrați când părinții aveau curajul sa le spună ceva în fata. Pentru bloc făcusem (bănci, masa, sădisem pomi fructiferi) în 3 ani mai mult decât ei în 40-50. Bătrânele erau nervoase: de ce noi am sădit pomul anume acolo, de ce am făcut bănci, cine ne-a dat voie sa facem masa și altele!???
Văzând ca nu suntem oamenii care sa mergem după mulțime și care o sa le facă pe plac când le abate și nu o să le ascultăm pe ele: mult-stimatele ruste din ,,Sovețkii soiuz"- deveneau severe și nervoase.
De aceea, găsind o casa în sătucul de alături la doar 5-6 km de oraș, părinții au depus tot efortul pentru a o procura. Iată deja ceva timp petrecem timpul liber la țară, la aer curat și cel mai mult bucură faptul ca la câțiva pași în vale se află bătrânul Nistru.
Mai jos niște poze dintr-o duminica de august petrecuta la țară.
Cu timpul, am început sa observ careva dezavantaje: 45% din locatari erau bătrâni. Bătrâni - mofturoși, morocănoși la care mereu ceva nu le era pe plac (ne jucam prea mult, întâmplator aruncam mingea în ograda cu flori sau mâncam miere și nuci de pe copacii tuturor locatarilor-bătrânii credeau ca erau a lor personale). Fiind rusi și obișnuiți ca totul sa fie pe placul lor și pe gratis, ne comandau sau se uitau cu ochii pătrați când părinții aveau curajul sa le spună ceva în fata. Pentru bloc făcusem (bănci, masa, sădisem pomi fructiferi) în 3 ani mai mult decât ei în 40-50. Bătrânele erau nervoase: de ce noi am sădit pomul anume acolo, de ce am făcut bănci, cine ne-a dat voie sa facem masa și altele!???
Văzând ca nu suntem oamenii care sa mergem după mulțime și care o sa le facă pe plac când le abate și nu o să le ascultăm pe ele: mult-stimatele ruste din ,,Sovețkii soiuz"- deveneau severe și nervoase.
De aceea, găsind o casa în sătucul de alături la doar 5-6 km de oraș, părinții au depus tot efortul pentru a o procura. Iată deja ceva timp petrecem timpul liber la țară, la aer curat și cel mai mult bucură faptul ca la câțiva pași în vale se află bătrânul Nistru.
Mai jos niște poze dintr-o duminica de august petrecuta la țară.
Stefany
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu