Învățasem clasele primare într-un liceu, apoi m-am transferat la unul mai aproape de casa.
Și acum mai țin minte primul ,,1 septembrie". După careu ajunseserăm în clasă și fiecare se așezase cu prietenii pe care și-i făcuse în timpul celor patru ani. Eu fiind o eleva noua și sfioasa m'am așezat în ultima banca. În banca paralela mai stătea o domnișoara care era la fel singura. Nu mai țin minte care din noi prima a îndrăznit dar până la urma am stat împreuna 7 ani.
Se numește Dina și este o fata foarte simpatica, cu un exterior ca la o păpușică, cu niște ochi căprui foarte frumoși și cu un caracter ca al meu, ce s'a mai vorbim? - suntem scorpioni ambele.
Nu am crezut în prietenie niciodată, însă nu știu cum se explica faptul că după 7 ani de prietenie, de certuri și supărări mai ținem (cred ca :D) una la alta. După toate prieteniile pe care le'a avut ea, după toate prieteniile pe care le'am avut eu noi ne mai înțelegem și cred ca uneori ne mai ducem dorul.
Daaaaaa...nu mai suntem puștoaicele alea de 12 ani, care se împărțeau cu toate, care știu totul una despre cealaltă. Cu timpul avem încredere tot în mai puține persoane. Suntem deja altele, avem alte interese și alte planuri pe viitor. Dar uneori, când mai stam împreună, ne vorbim la fel ca la început. Poate anii petrecuți împreună ne face ca cu timpul s'a nu mai fim ,,cele mai bune prietene" dar rămânem niște colege bune, vechi amici sau poate asta totuși e și o prietenie?
P.S. Uneori am impresia ca suntem nebune :D:D deoarece ne vine idei ,,super stupide" la ambele în același timp.
With love, Stephany.
Și acum mai țin minte primul ,,1 septembrie". După careu ajunseserăm în clasă și fiecare se așezase cu prietenii pe care și-i făcuse în timpul celor patru ani. Eu fiind o eleva noua și sfioasa m'am așezat în ultima banca. În banca paralela mai stătea o domnișoara care era la fel singura. Nu mai țin minte care din noi prima a îndrăznit dar până la urma am stat împreuna 7 ani.
Se numește Dina și este o fata foarte simpatica, cu un exterior ca la o păpușică, cu niște ochi căprui foarte frumoși și cu un caracter ca al meu, ce s'a mai vorbim? - suntem scorpioni ambele.
Nu am crezut în prietenie niciodată, însă nu știu cum se explica faptul că după 7 ani de prietenie, de certuri și supărări mai ținem (cred ca :D) una la alta. După toate prieteniile pe care le'a avut ea, după toate prieteniile pe care le'am avut eu noi ne mai înțelegem și cred ca uneori ne mai ducem dorul.
Daaaaaa...nu mai suntem puștoaicele alea de 12 ani, care se împărțeau cu toate, care știu totul una despre cealaltă. Cu timpul avem încredere tot în mai puține persoane. Suntem deja altele, avem alte interese și alte planuri pe viitor. Dar uneori, când mai stam împreună, ne vorbim la fel ca la început. Poate anii petrecuți împreună ne face ca cu timpul s'a nu mai fim ,,cele mai bune prietene" dar rămânem niște colege bune, vechi amici sau poate asta totuși e și o prietenie?
P.S. Uneori am impresia ca suntem nebune :D:D deoarece ne vine idei ,,super stupide" la ambele în același timp.
With love, Stephany.
Stefany
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu