După un pahar, două sau nu contează acolo câte cu prietenii nu ai cum să vii acasă și să bagi nasul în pernă și să dormi sau poate doar eu sunt așa și simt necesitatea ca să mă gândesc la tot și să mă bucur. Sincer să mă bucur, pentru că dacă nu m-aș fi bucurat de ceea ce fac, unde ies și cu cine ies nu aș fi ieșit. Schemă și obicei destul de simplu- sau primești plăcere de la ceea ce faci și cu cine ieși sau nu ieși de dragul ca să îți pui doar o bifă de prezent.
Eu mă mai rușinez când cineva zice ceva de blogul meu, dar când îi mai zice și altcuiva în genere :D. Așa că venind acasă, am citit o postare mai veche despre care o prietenă(Doina știu că o să citești asta cândva :D) zicea că îi plăcuse. Am citit postarea ceea, din interes am citit și următoarea și am intrat pe pagina principala a blogului și le-am luat pe rând. Vreo 6 postări să le citesc și tot cu acele pahare în cap :D am observat că am careva greșeli în ele. Nu sunt un perfecționist înrăit, dar nu-mi place când se scrie cu greșeli gramaticale așa ca sau eu acord mai mult timp pentru a citi odată ce scriu înainte de a pune ,,publicați" sau nu mai fac lucrul într-aiurea, dar nu despre asta am vrut să scriu.
Eu cred că în viața asta pe lângă sănătate, familie și de ce mai avem noi nevoie e foarte importantă comunicarea. Comunicarea cu oamenii care te înțeleg, cu care poți să glumești, cu care parcă fiecare oră zboară. Cândva, mă deranja dacă nu mai vorbeam cu cineva. Apoi citeam că oamenii tăi nicăieri nu pleacă, ei rămân în tine, în amintirile tale, la urma urmei în pozele tale. Era destul de greu ca să înțeleg asta și uite că a venit și momentul când am crescut destul ca singură să zic că chiar nu contează de câteva ori vă vedeți, de câte ori vă scrieți și de câte ori vă felicitați de sărbători, contează mult că când sunteți împreună nu se simte trecerea anilor sau faptul că nu comunicați atât de des cum o faceți cu alții. Omul tău, omul drag ție el mereu o să fie undeva cu tine: în gând sau chiar alături va râde la gluma ta.
Și morala acestei postări e ca să acceptați toate schimbările vieții, cu toate de ,, nu vreau, nu îmi place și nu doresc asta" și nu uitați de unde ați plecat și lângă cine ați mers, pentru că zburând acum cu alții oricum vei reveni la mers. :)
Eu mă mai rușinez când cineva zice ceva de blogul meu, dar când îi mai zice și altcuiva în genere :D. Așa că venind acasă, am citit o postare mai veche despre care o prietenă
Eu cred că în viața asta pe lângă sănătate, familie și de ce mai avem noi nevoie e foarte importantă comunicarea. Comunicarea cu oamenii care te înțeleg, cu care poți să glumești, cu care parcă fiecare oră zboară. Cândva, mă deranja dacă nu mai vorbeam cu cineva. Apoi citeam că oamenii tăi nicăieri nu pleacă, ei rămân în tine, în amintirile tale, la urma urmei în pozele tale. Era destul de greu ca să înțeleg asta și uite că a venit și momentul când am crescut destul ca singură să zic că chiar nu contează de câteva ori vă vedeți, de câte ori vă scrieți și de câte ori vă felicitați de sărbători, contează mult că când sunteți împreună nu se simte trecerea anilor sau faptul că nu comunicați atât de des cum o faceți cu alții. Omul tău, omul drag ție el mereu o să fie undeva cu tine: în gând sau chiar alături va râde la gluma ta.
Și morala acestei postări e ca să acceptați toate schimbările vieții, cu toate de ,, nu vreau, nu îmi place și nu doresc asta" și nu uitați de unde ați plecat și lângă cine ați mers, pentru că zburând acum cu alții oricum vei reveni la mers. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu