De ce avem nevoie de singurătate?

De ce avem nevoie de singurătate?

   Cât de veseli, fericiți și iubiți noi nu am fi, vine momentul când dorești să te ascunzi de toți, să nu răspunzi la mesaje, telefoane... Trebuie să faci asta cit de des iți cere asta glasul din interiorul tău. Pentru ca tot ce se întâmpla în jur, tot ce simțim, vedem și trăim noi sa aibă o explicație sincera. Noi nu știm sa medităm si nici nu ne străduim sa o facem deoarece credem ca e absurd sau deoarece nu am reușit sa facem asta din prima. E ceva normal, pentru ca pe tot parcursul vieții ai dus un mod de viata și acum, în jumătate de zi dorești sa schimbi totul către 360* (grade). E foarte greu de la început și o zic din propria experiența. 

   De exemplu, Yoga este bazată pe meditație și e ca o stare spre auto-cunoaștere și eliberare. Aveam 14 ani, când pentru prima și ultima data încercasem Yoga. A fost prima și ultima deoarece: 1. Nu am fost bine informata; 2. Credeam ca e doar un tip de sport (gimnastica) :D; 3. Nu aveam nici o idee despre meditație. Am înțeles ce și cum e- anul acesta după ce am ajuns la Facultatea de Psihologie și după ce am dat de oameni competenți ce au fost interesați sa ne învețe/ explice ce e asta și cum se mănâncă :). Nu țin minte primul băiat ce l-am plăcut și nici prima pereche de cercei  ce m-a făcut sa ii colecționez și sa înnebunesc după ei, dar țin minte tare bine întâlnirea de atunci cu doamna (instructor, antrenor). O muzica liniștită și plăcută, în timp ea vorbea încet și foarte clar despre faptul cum lucrurile negative, răul parcurg tot corpul și apoi ne eliberam de ele ( sau ceva asemănător). Noi în oraș nu aveam o sală de Yoga, de aceea făcusem asta la mama ni oficiu. A sunat telefonul: ma întrerupeam, la orice zgomot reacționam, iar când ea a început sa scoată și sunete de genul: mmmmm... am început sa rid. Copil prost ce eram, da sunt încrezuta ca cei de seama mea aveau sa aibă același comportament. Apoi, am aflat ca e un anumit grup ce se ocupau cu Yoga și chiar se duceau cu covorasele în câmp și stăteau cite 2-3 ore. Serios?? Eu ii credeam de nebuni. :) 

Acum însa, privesc totul de parca cu alți ochi si respect persoanele ce au trecut de bariera asta (se pot concentra) si mediteaza. E foarte greu sa lesi toate gindurile si sa fii doar tu...fara telefon, fara sa vezi cine ti-a dat un like sau ce vei îmbracă deseara. Noi pe linga gindurile voluntare, mai avem si involuntare si zicindu-ne sa nu ne gindim la ceva, asta si facem. :) 

Pentru ca cu meditatul trebuie sa ne deprindem si sa ne învățăm sa o facem, ce-ar fi daca noi ne-am acorda cite 20 de minute măcar, cind ceva in interior ne apasa??? Nu ma refer la izolarea de toți pe zile, săptămîni, dar la aceea ca avem nevoie de putina singuratate. Doar citeva minute, in care ai putea sta singur cu tine sa-ti vorbesti, sa analizezi si sa te gindesti la totul. 

   Cred ca avem nevoie de singuratate, pentru a ne auto-analiza, pentru a găsi o explicație comportamentului nostru, pentru a ne împăca cu gindurile noastre, pentru a ne debarasa de situațiile stresante ce au fost, pentru a uita lucrurile negative si pentru a deveni linistiti si relaxati. Pentru a trai o viata frumoasa si pentru a nu ne stress la orice nimic si de ce nu?...pentru a deveni mai po-uisti ( Vezi: (Carla's Dreams -Pohui). 

Ah, daaa...poate mai incerc odată Yoga :)

P.s. Un sfîrșit de saptamina reușit sa aveți :)