Of...
Cita lume pasiva in jur. Plină de probleme, necazuri si griji.
Nu neg, fac si eu uneori parte din aceasta categorie, dar ce rost mai are viața cind vedem in jurul nostru doar ce e negativ?
Mulți psihologi recomanda gindirea pozitivă si sa avem alături doar persoane ce ne emana fericire si iubire. Sa nu ne stresam din cauza problemelor ce le avem.
Eu inteleg persoanele ce au uneori stare de neliniste- e imposibil sa zimbeasca atunci fatarnic in fata tuturor pentru ca așa le recomanda cineva. Societatea noastră nu este gata sa primească Psihologii in serios sau sa se ducă la ei nici nu vorbesc.
Putini își pot permite - nu știu cit coasta o consultatie, dar e si normal ca una nu va fi de ajuns. La mulți din cetățeni banii sunt impartiti (orice bănut), înainte încă de a fi primiti.
- Un copil spre exemplu nu le spune parintilor ca are careva probleme sau poate si singur nu înțelege ce se întîmplă. Eu cred ca începând cu 15-16 ani adolescentul sa frecventeze cabinetul psihologic, care trebuie sa fie in incinta școlii. Poate avem putini oameni calificati si competenti ce s-ar ocupa cu asta, dar daca de lucrat cu persoana de la vârsta fragedă am avea o generație mai diferită de ce avem acum. Ar înțelege ca vorbirea odată la citeva luni cu aceasta persoana e necesară si merge nu pentru ca e PSIH- pentru ca foarte mulți nici nu înțeleg notiunea asta, nici cu ce se ocupa persoana in cauza. Eu am avut psiholog in școala, da sincer nu am fost niciodată la el. Poate pentru ca am fost prea rușinoasă sau ca nici ceilalți colegi nu făceau asta. Elevii beneficiază de consultatie gratis si ce poate fi mai superb?
- Studenții : au si ei nevoie de persoana ce o sa ii indrume sau ce o sa ii asculte, mai ales in primul an de studenție cind acomodarea e grea si durează foarte mult.
- Adultii...nu se prea gândesc la asta si foarte rar își cumpara ceva pentru ei, in deosebi după ce formează o familie sau cind mai apar si copii. Poate un caz din o suta ar lua banii din familie pentru ca sa ii deie pentru ca sa vorbească cu cineva.
Si- virsnicii: persoanele ce au trecut prin tot posibilul. Ce au îndurat foame, războaie, ce au fost lăsați de copii si ce nu își piermit o bunuri pentru ca au o pensie de nimic.
Daca va- ți așeza sa vorbiti cu ei, ați afla in doua ore toate momentele din viața, ar vorbi doar ei si la urma te-ar ruga sa mai stai si sa nu pleci. Ai vedea o dezamăgire pe fata lor si unica si cea mai mare teama - singuratatea. Chiar au nevoie si ei de o persoana ce i-ar asculta, ar vorbi si le-ar explica ca nimeni nu ii ignora, ca nu-s o povara pentru alții.
Cum ați înțeles deja, nu este problema in aceea ca oamenii nu au apela la ajutorul unui profesionist, dar in lipsa banilor sau a persoanelor devotate acestei profesii.
Avem nevoie de centre ce ar oferi consultatie, asta sa fi accesibil pentru oricine si cit de bine ar fi daca am avea mai multe ONG- uri ce s-ar ocupa cu asta, daca statul nu are timp si dorința.
Uitindu-mă pe fereastra, mă intrerup din scris si imi reamintesc: e TOAMNA. De doua ori mai mulți oameni melancolici, tristi, melancolici si pasivi.
Eu nu iubesc cind oamenii zimbeasca in fata , inima le moare de durere. Nu e obligatoriu sa zimbesti cind nu ai chef, dar trebuie ca sufletul mereu sa fie in liste si pace.
Spre exemplu pentru debatasarea stresului acumulat pe parcursul zilei , ne putem relaxa ascultind muzica ce ne alină sufletul, sa aprindem niște luminari, betisoare mirositoare sau un buchet de flori ne-ar putea ridica dispoziția si starea de spirit.
Asta ne va oferi o redresare totala, o buna dispoziție si va ajuta ca sa avem un somn mai liniștit.
Cita lume pasiva in jur. Plină de probleme, necazuri si griji.
Nu neg, fac si eu uneori parte din aceasta categorie, dar ce rost mai are viața cind vedem in jurul nostru doar ce e negativ?
Mulți psihologi recomanda gindirea pozitivă si sa avem alături doar persoane ce ne emana fericire si iubire. Sa nu ne stresam din cauza problemelor ce le avem.
Eu inteleg persoanele ce au uneori stare de neliniste- e imposibil sa zimbeasca atunci fatarnic in fata tuturor pentru ca așa le recomanda cineva. Societatea noastră nu este gata sa primească Psihologii in serios sau sa se ducă la ei nici nu vorbesc.
Putini își pot permite - nu știu cit coasta o consultatie, dar e si normal ca una nu va fi de ajuns. La mulți din cetățeni banii sunt impartiti (orice bănut), înainte încă de a fi primiti.
- Un copil spre exemplu nu le spune parintilor ca are careva probleme sau poate si singur nu înțelege ce se întîmplă. Eu cred ca începând cu 15-16 ani adolescentul sa frecventeze cabinetul psihologic, care trebuie sa fie in incinta școlii. Poate avem putini oameni calificati si competenti ce s-ar ocupa cu asta, dar daca de lucrat cu persoana de la vârsta fragedă am avea o generație mai diferită de ce avem acum. Ar înțelege ca vorbirea odată la citeva luni cu aceasta persoana e necesară si merge nu pentru ca e PSIH- pentru ca foarte mulți nici nu înțeleg notiunea asta, nici cu ce se ocupa persoana in cauza. Eu am avut psiholog in școala, da sincer nu am fost niciodată la el. Poate pentru ca am fost prea rușinoasă sau ca nici ceilalți colegi nu făceau asta. Elevii beneficiază de consultatie gratis si ce poate fi mai superb?
- Studenții : au si ei nevoie de persoana ce o sa ii indrume sau ce o sa ii asculte, mai ales in primul an de studenție cind acomodarea e grea si durează foarte mult.
- Adultii...nu se prea gândesc la asta si foarte rar își cumpara ceva pentru ei, in deosebi după ce formează o familie sau cind mai apar si copii. Poate un caz din o suta ar lua banii din familie pentru ca sa ii deie pentru ca sa vorbească cu cineva.
Si- virsnicii: persoanele ce au trecut prin tot posibilul. Ce au îndurat foame, războaie, ce au fost lăsați de copii si ce nu își piermit o bunuri pentru ca au o pensie de nimic.
Daca va- ți așeza sa vorbiti cu ei, ați afla in doua ore toate momentele din viața, ar vorbi doar ei si la urma te-ar ruga sa mai stai si sa nu pleci. Ai vedea o dezamăgire pe fata lor si unica si cea mai mare teama - singuratatea. Chiar au nevoie si ei de o persoana ce i-ar asculta, ar vorbi si le-ar explica ca nimeni nu ii ignora, ca nu-s o povara pentru alții.
Cum ați înțeles deja, nu este problema in aceea ca oamenii nu au apela la ajutorul unui profesionist, dar in lipsa banilor sau a persoanelor devotate acestei profesii.
Avem nevoie de centre ce ar oferi consultatie, asta sa fi accesibil pentru oricine si cit de bine ar fi daca am avea mai multe ONG- uri ce s-ar ocupa cu asta, daca statul nu are timp si dorința.
Uitindu-mă pe fereastra, mă intrerup din scris si imi reamintesc: e TOAMNA. De doua ori mai mulți oameni melancolici, tristi, melancolici si pasivi.
Eu nu iubesc cind oamenii zimbeasca in fata , inima le moare de durere. Nu e obligatoriu sa zimbesti cind nu ai chef, dar trebuie ca sufletul mereu sa fie in liste si pace.
Spre exemplu pentru debatasarea stresului acumulat pe parcursul zilei , ne putem relaxa ascultind muzica ce ne alină sufletul, sa aprindem niște luminari, betisoare mirositoare sau un buchet de flori ne-ar putea ridica dispoziția si starea de spirit.
Asta ne va oferi o redresare totala, o buna dispoziție si va ajuta ca sa avem un somn mai liniștit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu