Dor de el...

   Cât de  într-aiurea nu ar fi fost el, cât de urât nu s-ar fi purtat și cât de mulți nu ar fi ca el, mereu vei înțelege că-i duci lipsa, anume lui și nu altor zeci care-s mai buni, mai frumoși, mai cuminți...
   Poți să urăști diminețile în care nu te suna, clipele când te certa că nu ai grijă de sănătatea ta, cadourile pe care le dădea, florile pe care poate rar ți le oferea. Poți să îl urăști pe el în întregime, poți să te urăști pe tine pentru că l-ai iubit, poți să îl urăști pe el că te-a iubit și poți să îl urăști pentru că poate îl mai placi, dar niciodată nu o să-l urăști pentru că îți este dor de el.
El, chiar poate că a fost cel mai bun, poate că îți dădea puține, dar acestea prea puține contează pentru sufletul tău, care îi simte lipsa, care îi duce dorul și care vrea să vă revedeți, care nu știe de certuri și supărări. Pentru a vorbi, pentru a explica ce ,,atunci" nu ai reușit și...pentru ca să-l lași din nou să plece, dar cu acordul tău...ori altă variantă nici nu este pentru că cât nu ai vrea să fii cu persoanele din trecut 1) ele au rămas în trecut și 2) ele oricum nu vor fi aceleași ce erau atunci.
   Poate nu poți să uiți totul, oameni, locuri, amintirile nu le poți șterge, însă le poți pune pe un raft la care vei reveni cât se poate de rar ...

                                                                                                                                                        Stefany