Uneori îmi pun întrebarea : de ce mai am acest blog?... Nu scriu nimic nou, totul e știut de toții. Poze personale postez rar etc. etc.
Aș putea folosi timpul ce îl acord blogului făcând altceva. Nu fug după vizualizări și nici jumate din cei ce mă cunosc nu știu că am blog. Nu îi fac reclamă și nici link-uri prietenilor nu le trimit cu noile postări. Uneori scriu niște tâmpenii, dar poate alte ori niște lucruri utile sau din care cineva ar avea de învățat ceva nou din asta.
Nu am grijă de aspectul blog-ului și nici nu încerc să îl fac mai cunoscut sau vizitat. Când cineva dă de el și-mi scrie: ,,wow, nu știam că ai blog sau ce frumos ai scris" , răspund modest ,,mulțumesc sau ceva de genul că - nici nu am prea dorit să știe mulți de el". Când cineva distribuie vre-o postare de-a mea, pun like doar pentru că așa ar fi frumos din partea mea și totuși iarăși sunt modestă + mândră.
Mă strădui să nu fac postări întortochiate și nici mare filosofie, care va rămâne neînțeleasă pentru cei ce accesează acest blog. Nu încerc să par altcineva decât sunt și nici nu îngreunez totul pentru ca lumea să aibă nevoie de folosirea DEX-ului.
... Totuși de ce am acest blog? ... Pentru că sunt zile în care vreai să scrii ceea ce îți vine în cap, ceea ce te deranjează sau nu îți place. Pentru că nu iubesc să deranjez omul - dar mie ideea îmi vine anume în momentul când persoana-i ocupată. Pentru că sunt zile, persoane care nu înțeleg despre ce zici sau poate tu nu găsești cuvintele potrivite sau poate nu aveți același interes ambii. Pentru că uneori nici prietenei nu îi poți zice despre ceva, dar așa ea va da întâmplator din nou de blogul tău și va vedea acolo 7 postări noi necitite. :D
Cum aș vrea ca cei ce îmi accesează blogul să îl creadă?? Cred că ... simplu, direct și accesibil pentru toți.
Blogul este o parte din mine cred că și îmi promit mie ca să rămân aceeași persoană atâta timp cât o să scriu ceva. Nu o să mă las dusă de val și nu o să fac mii de postări pentru vizitatori, bani și nici reclame nu voi face. Prefer să îmi rămân fidelă mie și modului meu de a scrie, de a fi.
P.S. Voi, cei cu blogurile.... Nu aveți prin cap întrebarea - de ce îl am?
Aș putea folosi timpul ce îl acord blogului făcând altceva. Nu fug după vizualizări și nici jumate din cei ce mă cunosc nu știu că am blog. Nu îi fac reclamă și nici link-uri prietenilor nu le trimit cu noile postări. Uneori scriu niște tâmpenii, dar poate alte ori niște lucruri utile sau din care cineva ar avea de învățat ceva nou din asta.
Nu am grijă de aspectul blog-ului și nici nu încerc să îl fac mai cunoscut sau vizitat. Când cineva dă de el și-mi scrie: ,,wow, nu știam că ai blog sau ce frumos ai scris" , răspund modest ,,mulțumesc sau ceva de genul că - nici nu am prea dorit să știe mulți de el". Când cineva distribuie vre-o postare de-a mea, pun like doar pentru că așa ar fi frumos din partea mea și totuși iarăși sunt modestă + mândră.
Mă strădui să nu fac postări întortochiate și nici mare filosofie, care va rămâne neînțeleasă pentru cei ce accesează acest blog. Nu încerc să par altcineva decât sunt și nici nu îngreunez totul pentru ca lumea să aibă nevoie de folosirea DEX-ului.
... Totuși de ce am acest blog? ... Pentru că sunt zile în care vreai să scrii ceea ce îți vine în cap, ceea ce te deranjează sau nu îți place. Pentru că nu iubesc să deranjez omul - dar mie ideea îmi vine anume în momentul când persoana-i ocupată. Pentru că sunt zile, persoane care nu înțeleg despre ce zici sau poate tu nu găsești cuvintele potrivite sau poate nu aveți același interes ambii. Pentru că uneori nici prietenei nu îi poți zice despre ceva, dar așa ea va da întâmplator din nou de blogul tău și va vedea acolo 7 postări noi necitite. :D
Cum aș vrea ca cei ce îmi accesează blogul să îl creadă?? Cred că ... simplu, direct și accesibil pentru toți.
Blogul este o parte din mine cred că și îmi promit mie ca să rămân aceeași persoană atâta timp cât o să scriu ceva. Nu o să mă las dusă de val și nu o să fac mii de postări pentru vizitatori, bani și nici reclame nu voi face. Prefer să îmi rămân fidelă mie și modului meu de a scrie, de a fi.
P.S. Voi, cei cu blogurile.... Nu aveți prin cap întrebarea - de ce îl am?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu